Exod 13

17 După ce a lăsat faraon pe popor să plece, Dumnezeu nu l-a dus pe drumul care dă în ţara filistenilor, măcar că era mai aproape; căci a zis Dumnezeu: „S-ar putea să-i pară rău poporului, văzând războiul, şi să se întoarcă în Egipt.”

18 Ci Dumnezeu a pus pe popor să facă un ocol pe drumul care duce spre pustiu, spre Marea Roşie. Copiii lui Israel au ieşit înarmaţi din ţara Egiptului.

19 Moise a luat cu el oasele lui Iosif; căci Iosif pusese pe fiii lui Israel să jure, zicând: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi cu voi oasele mele de aici.”

20 Au plecat din Sucot şi au tăbărât la Etam, la marginea pustiului.

21 Domnul mergea înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea.

22 Stâlpul de nor nu se depărta dinaintea poporului în timpul zilei, nici stâlpul de foc în timpul nopţii.

Exod 14
1 Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:
2 „Spune copiilor lui Israel să se întoarcă şi să tăbărască înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol şi mare, faţă în faţă cu Baal-Ţefon: în dreptul locului acestuia să tăbărâţi, lângă mare.

3 Faraon va zice despre copiii lui Israel: „S-au rătăcit prin ţară; îi închide pustiul.”

4 Eu voi împietri inima lui faraon, şi-i va urmări; dar faraon şi toată oastea lui vor face să se arate slava Mea, şi egiptenii vor şti că Eu sunt Domnul.” Copiii lui Israel au făcut aşa.

5 S-a dat de ştire împăratului Egiptului că poporul a luat fuga. Atunci inima lui faraon şi inima slujitorilor lui s-a schimbat faţă de popor. Ei au zis: „Ce am făcut de am lăsat pe Israel să plece şi să nu ne mai slujească?”

6 Faraon şi-a pregătit carul de război şi şi-a luat oamenii de război cu el.
7 A luat şase sute de care de luptă cu oameni aleşi şi toate carele Egiptului; în toate erau luptători.

8 Domnul a împietrit inima lui faraon, împăratul Egiptului, şi faraon a urmărit pe copiii lui Israel. Copiii lui Israel ieşiseră gata de luptă.

9 Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii, carele lui faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.

10 Faraon se apropia. Copiii lui Israel şi-au ridicat ochii, şi iată că egiptenii veneau după ei. Şi copiii lui Israel s-au înspăimântat foarte tare şi au strigat către Domnul după ajutor.

11 Ei au zis lui Moise: „Nu erau oare morminte în Egipt, ca să nu mai fi fost nevoie să ne aduci să murim în pustiu? Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?

12 Nu-ţi spuneam noi în Egipt: „Lasă-ne să slujim ca robi egiptenilor, căci vrem mai bine să slujim ca robi egiptenilor decât să murim în pustiu”?”

13 Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.

14 Domnul Se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.”

15 Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.
16 Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despică-o; şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

17 Eu voi împietri inima egiptenilor, ca să intre în mare după ei. Şi faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.

18 Şi vor şti egiptenii că Eu sunt Domnul când faraon, carele şi călăreţii lui, vor face să se arate slava Mea.”

19 Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.

20 El s-a aşezat între tăbăra egiptenilor şi tăbăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.

21 Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vânt dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea, şi apele s-au despărţit în două.

22 Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

23 Egiptenii i-au urmărit; şi toţi caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat după ei în mijlocul mării.
24 În straja dimineţii, Domnul, din stâlpul de foc şi de nor, S-a uitat spre tabăra egiptenilor şi a aruncat învălmăşeala în tăbăra egiptenilor.

25 A scos roţile carelor şi le-a îngreuiat mersul. Egiptenii au zis atunci: „Haidem să fugim dinaintea lui Israel, căci Domnul Se luptă pentru el împotriva egiptenilor.”

26 Domnul a zis lui Moise: „Întinde-ţi mâna spre mare; şi apele au să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor şi peste călăreţii lor.”

27 Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi înspre dimineaţă, marea şi-a luat iarăşi repeziciunea cursului, şi, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fugă; dar Domnul a năpustit pe egipteni în mijlocul mării.

28 Apele s-au întors şi au acoperit carele, călăreţii şi toată oastea lui faraon, care intraseră în mare după copiii lui Israel; niciunul măcar n-a scăpat.

29 Dar copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, în timp ce apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.

30 În ziua aceea, Domnul a izbăvit pe Israel din mâna egiptenilor; şi Israel a văzut pe egipteni morţi pe ţărmul mării.

31 Israel a văzut mâna puternică pe care o îndreptase Domnul împotriva egiptenilor. Şi poporul s-a temut de Domnul şi a crezut în Domnul şi în robul Său Moise.

Exod 15
1 Atunci Moise şi copiii lui Israel au cântat Domnului cântarea aceasta. Ei au zis:
„Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava:
a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

2 Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă:
El m-a scăpat.
El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda;
El este Dumnezeul tatălui meu:
pe El Îl voi preamări.

3 Domnul este un războinic viteaz: numele Lui este Domnul.

4 El a aruncat în mare carele lui faraon şi oastea lui;
luptătorii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie.

5 I-au acoperit valurile
şi s-au coborât în fundul apelor, ca o piatră.

6 Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria;
mâna Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

7 Prin mărimea măreţiei Tale,
Tu trânteşti la pământ pe vrăjmaşii Tăi;
Îţi dezlănţui mânia,
şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

8 La suflarea nărilor Tale, s-au îngrămădit apele,
s-au ridicat talazurile ca un zid
şi s-au închegat valurile în mijlocul mării.

9 Vrăjmaşul zicea: „Îi voi urmări, îi voi ajunge,
voi împărţi prada de război;
mă voi răzbuna pe ei,
voi scoate sabia şi-i voi nimici cu mâna mea!”

10 Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta:
şi marea i-a acoperit;
ca plumbul s-au afundat
în adâncimea apelor.

11 Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?
Cine este ca Tine minunat în sfinţenie,
bogat în fapte de laudă,
şi făcător de minuni?

12 Tu Ţi-ai întins mâna dreaptă:
şi i-a înghiţit pământul.

13 Prin îndurarea Ta, Tu ai călăuzit
şi ai izbăvit pe poporul acesta;
iar prin puterea Ta îl îndrepţi
spre locaşul sfinţeniei Tale.

14 Popoarele vor afla lucrul acesta şi se vor cutremura:
apucă groaza pe filisteni,

15 se înspăimântă căpeteniile Edomului,
şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab;
toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.

16 Îi va apuca teama şi spaima;
iar văzând măreţia braţului Tău,
vor sta muţi ca o piatră,
până va trece poporul Tău, Doamne!
Până va trece
poporul pe care Ţi l-ai răscumpărat.

17 Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale,
în locul pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne,
la Templul pe care mâinile Tale l-au întemeiat, Doamne!

18 Şi Domnul va împărăţi în veac şi în veci de veci.

19 Căci caii lui faraon, carele şi călăreţii lui au intrat în mare,
şi Domnul a adus peste ei apele mării;
dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.”

20 Maria, prorociţa, sora lui Aaron, a luat în mână un timpan, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi jucând.

21 Maria răspundea copiilor lui Israel:
„Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava:
a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.”

Comentarii