GhenazaretMatei 14:34-36 34După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului.35Oamenii din locul acela, care cunoşteau pe Isus, au trimis să dea de ştire în toate împrejurimile şi au adus la El pe toţi bolnavii.36Bolnavii Îl rugau să le dea voie numai să se atingă de poala hainei Lui. Şi toţi câţi s-au atins s-au vindecat.

Marcu 6:53-56 53După ce au trecut marea, au venit în ţinutul Ghenezaretului şi au tras la mal.54Când au ieşit din corabie, oamenii au cunoscut îndată pe Isus,55au alergat prin toate împrejurimile şi au început să aducă pe bolnavi în paturi, pretutindeni pe unde se auzea că era El.56Oriunde intra El, în sate, în cetăţi sau în cătune, puneau pe bolnavi pe pieţe şi-L rugau să le dea voie doar să se atingă de poalele hainei Lui. Şi toţi câţi se atingeau de El erau tămăduiţi.

Ioan 6:22-40 22Norodul care rămăsese de cealaltă parte a mării băgase de seamă că acolo nu era decât o corabie şi că Isus nu Se suise în corabia aceasta cu ucenicii Lui, ci ucenicii plecaseră singuri cu ea.23A doua zi sosiseră alte corăbii din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră ei pâinea, după ce Domnul mulţumise lui Dumnezeu.24Când au văzut noroadele că nici Isus, nici ucenicii Lui nu erau acolo, s-au suit şi ele în corăbiile acestea şi s-au dus la Capernaum să caute pe Isus.

25Când L-au găsit, dincolo de mare, I-au zis: „Învăţătorule, când ai venit aici?”26Drept răspuns, Isus le-a zis:„Adevărat, adevărat vă spun că Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâinile acelea şi v-aţi săturat.

27Lucraţi nu pentru mâncarea pieritoare, ci pentru mâncarea care rămâne pentru viaţa veşnică şi pe care v-o va da Fiul omului; căci Tatăl, adică însuşi Dumnezeu, pe El L-a însemnat cu pecetea Lui.”

28Ei I-au zis: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”29Isus le-a răspuns:„Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeţi în Acela pe care L-a trimis El.”

30„Ce semn faci Tu deci”, I-au zis ei, „ca să-l vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi Tu?31Părinţii noştri au mâncat mană în pustiu, după cum este scris: „Le-a dat să mănânce pâine din cer.”

32Isus le-a zis:„Adevărat, adevărat vă spun că Moise nu v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl Meu vă dă adevărata pâine din cer;33căci Pâinea lui Dumnezeu este aceea care Se coboară din cer şi dă lumii viaţa.”34„Doamne”, I-au zis ei, „dă-ne totdeauna această pâine.”35Isus le-a zis:

„Eu sunt Pâinea vieţii. Cine vine la Mine nu va flămânzi niciodată; şi cine crede în Mine nu va înseta niciodată.

36Dar v-am spus că M-aţi şi văzut, şi tot nu credeţi.37Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară:38căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.39Şi voia Celui ce M-a trimis este să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci să-l înviez în ziua de apoi.40Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Ioan 6:41-59 41Iudeii cârteau împotriva Lui, pentru că zisese:„Eu sunt Pâinea care S-a coborât din cer.”42Şi ziceau: „Oare nu este Acesta Isus, fiul lui Iosif, pe al cărui tată şi mamă îi cunoaştem? Cum deci zice El:„Eu M-am coborât din cer”?”

43Isus le-a răspuns:„Nu cârtiţi între voi.44Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.45În Proroci este scris: „Toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.” Aşa că oricine a ascultat pe Tatăl şi a primit învăţătura Lui vine la Mine.46Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl.47Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.

48Eu sunt Pâinea vieţii.49Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu, şi au murit.50Pâinea care Se coboară din cer este de aşa fel, ca cineva să mănânce din ea şi să nu moară.51Eu sunt Pâinea vie care s-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu pe care Îl voi da pentru viaţa lumii.”

52La auzul acestor cuvinte, iudeii se certau între ei şi ziceau: „Cum poate Omul acesta să ne dea trupul Lui să-L mâncăm?”53Isus le-a zis:„Adevărat, adevărat vă spun că, dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţa în voi înşivă.54Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.55Căci trupul Meu este cu adevărat o hrană, şi sângele Meu este cu adevărat o băutură.56Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne în Mine, şi Eu rămân în el.

57După cum Tatăl, care este viu, M-a trimis pe Mine, şi Eu trăiesc prin Tatăl, tot aşa, cine Mă mănâncă pe Mine va trăi şi el prin Mine.58Astfel este Pâinea care S-a coborât din cer, nu ca mana pe care au mâncat-o părinţii voştri, şi totuşi au murit: cine mănâncă Pâinea aceasta va trăi în veac.”59Isus a spus aceste lucruri în sinagogă, când învăţa pe oameni în Capernaum.

Matei 9:35-38 35Isus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice fel de boală şi orice fel de neputinţă care era în norod.36Când a văzut gloatele, I s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite ca nişte oi care n-au păstor.37Atunci a zis ucenicilor Săi:

„Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii!38Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Lui.”

Ioan 6:60-71 60Mulţi din ucenicii Lui, după ce au auzit aceste cuvinte, au zis: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere?”61Isus, care ştia în Sine că ucenicii Săi cârteau împotriva vorbirii acesteia, le-a zis:„Vorbirea aceasta este pentru voi o pricină de poticnire?62Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…

63Duhul este acela care dă viaţă, carnea nu foloseşte la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi viaţă.

64Dar sunt unii din voi care nu cred.”Căci Isus ştia de la început cine erau cei ce nu cred şi cine era cel ce avea să-L vândă.65Şi a adăugat:„Tocmai de aceea v-am spus că nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu i-a fost dat de Tatăl Meu.”

66Din clipa aceea, mulţi din ucenicii Lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.67Atunci Isus a zis celor doisprezece:„Voi nu vreţi să vă duceţi?”

68„Doamne”, I-a răspuns Simon Petru, „la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice.69Şi noi am crezut şi am ajuns la cunoştinţa că Tu eşti Hristosul, Sfântul lui Dumnezeu.”

70Isus le-a răspuns:„Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.”71Vorbea despre Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul; căci el avea să-L vândă: el, unul din cei doisprezece.

Matei 15:1-9 1Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Isus şi I-au zis:2„Pentru ce calcă ucenicii Tăi datina bătrânilor? Căci nu-şi spală mâinile când mănâncă.”

3Drept răspuns, El le-a zis:„Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul datinii voastre?4Căci Dumnezeu a zis: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit negreşit cu moartea.”

5Dar voi ziceţi: „Cine va zice tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta l-am închinat lui Dumnezeu”6nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa. Şi aţi desfiinţat astfel Cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.

7Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, când a zis:8„Norodul acesta se apropie de Mine cu gura şi Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.9Degeaba Mă cinstesc ei, învăţând ca învăţături nişte porunci omeneşti.”

Marcu 7:1-13 1Fariseii şi câţiva cărturari, veniţi din Ierusalim, s-au adunat la Isus.2Ei au văzut pe unii din ucenicii Lui prânzind cu mâinile necurate, adică nespălate. –3Fariseii însă şi toţi iudeii nu mănâncă fără să-şi spele cu mare băgare de seamă mâinile, după datina bătrânilor.4Şi când se întorc din piaţă, nu mănâncă decât după ce s-au scăldat. Sunt multe alte obiceiuri pe care au apucat ei să le ţină, precum: spălarea paharelor, a ulcioarelor, a căldărilor şi a paturilor. –

5Şi fariseii şi cărturarii L-au întrebat: „Pentru ce nu se ţin ucenicii Tăi de datina bătrânilor, ci prânzesc cu mâinile nespălate?”6Isus le-a răspuns:„Făţarnicilor, bine a prorocit Isaia despre voi, după cum este scris: „Norodul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de Mine.7Degeaba Mă cinstesc ei, dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.”8Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”

9El le-a mai zis:„Aţi desfiinţat frumos porunca lui Dumnezeu, ca să ţineţi datina voastră.10Căci Moise a zis: „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta”; şi: „Cine va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.”11Voi, dimpotrivă, ziceţi: „Dacă un om va spune tatălui său sau mamei sale: „Ori cu ce te-aş putea ajuta este „Corban”, adică dat lui Dumnezeu, face bine”;12şi nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl sau pentru mama sa.13Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!”

Matei 15:10-20 10Isus a chemat mulţimea la Sine şi a zis:„Ascultaţi şi înţelegeţi:11Nu ce intră în gură spurcă pe om; ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”

12Atunci ucenicii Lui s-au apropiat şi I-au zis: „Ştii că fariseii au găsit pricină de poticnire în cuvintele pe care le-au auzit?”13Drept răspuns, El le-a zis:„Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.14Lăsaţi-i: sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”

15Petru a luat cuvântul şi I-a zis: „Desluşeşte-ne pilda aceasta.”16Isus a zis:„Şi voi tot fără pricepere sunteţi?17Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna?

18Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om.19Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele.20Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

Marcu 7:14-23 14În urmă, a chemat din nou noroadele la Sine şi le-a zis:„Ascultaţi-Mă toţi şi înţelegeţi.15Afară din om nu este nimic care, intrând în el, să-l poată spurca; dar ce iese din om aceea-l spurcă.16Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”

17După ce a intrat în casă, pe când era departe de norod, ucenicii Lui L-au întrebat despre pilda aceasta.18El le-a zis:„Şi voi sunteţi aşa de nepricepuţi? Nu înţelegeţi că nimic din ce intră în om de afară nu-l poate spurca?19Fiindcă nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi este dat afară în hazna.”A zis astfel, făcând toate bucatele curate.20El le-a mai zis:„Ce iese din om aceea spurcă pe om.21Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile,22furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia.23Toate aceste lucruri rele ies dinăuntru şi spurcă pe om.”

Ruinele unei constructii in TirMatei 15:21-28 21Isus, după ce a plecat de acolo, S-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.22Şi iată că o femeie canaanită a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este muncită rău de un drac.”

23El nu i-a răspuns niciun cuvânt. Şi ucenicii Lui s-au apropiat şi L-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, căci strigă după noi.”24Drept răspuns, El a zis:„Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”

25Dar ea a venit şi I s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mi!”26Drept răspuns, El i-a zis:„Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”27„Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.”28Atunci Isus i-a zis:„O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.”Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.

Macu 7:24-37 24Isus a plecat de acolo şi S-a dus în ţinutul Tirului şi al Sidonului. A intrat într-o casă, dorind să nu ştie nimeni că este acolo; dar n-a putut să rămână ascuns.

25Căci îndată, o femeie, a cărei fetiţă era stăpânită de un duh necurat, a auzit vorbindu-se despre El şi a venit de s-a aruncat la picioarele Lui.26Femeia aceasta era o grecoaică, de obârşie siro-feniciană. Ea Îl ruga să scoată pe dracul din fiica ei.27Isus i-a zis:„Lasă să se sature mai întâi copiii; căci nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei.”

28„Da, Doamne”, I-a răspuns ea, „dar şi căţeii de sub masă mănâncă din firimiturile copiilor.”29Atunci Isus i-a zis:„Pentru vorba aceasta, du-te; a ieşit dracul din fiica ta.”30Şi când a intrat femeia în casa ei, a găsit pe copilă culcată în pat; şi ieşise dracul din ea.

31Isus a părăsit ţinutul Tirului şi a venit iarăşi prin Sidon la Marea Galileii, trecând prin ţinutul Decapole.32I-au adus un surd care vorbea cu anevoie şi L-au rugat să-Şi pună mâinile peste el.33El l-a luat la o parte din norod, i-a pus degetele în urechi şi i-a atins limba cu scuipatul Lui.34Apoi, Şi-a ridicat ochii spre cer, a suspinat şi a zis:„Deschide-te!”35Îndată i s-au deschis urechile, i s-a dezlegat limba şi a vorbit foarte desluşit.

36Isus le-a poruncit să nu spună nimănui; dar cu cât le poruncea mai mult, cu atât Îl vesteau mai mult.37Ei erau uimiţi peste măsură de mult şi ziceau: „Toate le face de minune; chiar şi pe surzi îi face să audă, şi pe muţi să vorbească.”

Matei 15:29-31 29Isus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă Marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut jos acolo.30Atunci au venit la El multe noroade, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi. I-au pus la picioarele Lui, şi El i-a tămăduit;31aşa că noroadele se mirau, când au văzut că muţii vorbesc, ciungii se însănătoşesc, şchiopii umblă, şi orbii văd; şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.

Matei 15:32-39 32Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:„Mi-este milă de gloata aceasta; căci iată că de trei zile aşteaptă lângă Mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”

33Ucenicii I-au zis: „De unde să luăm în pustiul acesta atâtea pâini ca să săturăm atâta gloată?”34„Câte pâini aveţi?”,i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”.35Atunci Isus a poruncit norodului să şadă pe pământ.

36A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit norodului.37Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi s-au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.39În urmă Isus a dat drumul noroadelor, S-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.

Marcu 8:1-10 1În zilele acelea, fiindcă se strânsese din nou mult norod şi n-avea ce mânca, Isus a chemat pe ucenicii Săi şi le-a zis:2„Mi-e milă de norodul acesta; căci iată că de trei zile stau lângă Mine şi n-au ce mânca.3Dacă le voi da drumul acasă flămânzi, au să leşine de foame pe drum, fiindcă unii din ei au venit de departe.”

4Ucenicii I-au răspuns: „Cum ar putea cineva să sature cu pâine pe oamenii aceştia, aici într-un loc pustiu?”5„Câte pâini aveţi?”,i-a întrebat Isus. „Şapte”, I-au răspuns ei.6Atunci a poruncit norodului să şadă pe pământ; a luat cele şapte pâini; şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, le-a frânt şi le-a dat ucenicilor Săi ca să le împartă; şi ei le-au împărţit norodului.7Mai aveau şi câţiva peştişori: şi Isus, după ce i-a binecuvântat, a poruncit să-i împartă şi pe aceia.

8Au mâncat şi s-au săturat; şi au ridicat şapte coşniţe pline cu rămăşiţele de firimituri.9Erau aproape patru mii de inşi. În urmă, Isus le-a dat drumul.10Isus a intrat îndată în corabie cu ucenicii Săi şi a venit în părţile Dalmanutei.

Matei 16:1-4 1Fariseii şi saducheii s-au apropiat de Isus şi, ca să-L ispitească, I-au cerut să le arate un semn din cer.2Drept răspuns, Isus le-a zis:„Când se înserează, voi ziceţi: „Are să fie vreme frumoasă, căci cerul este roşu.”3Şi dimineaţa, ziceţi: „Astăzi are să fie furtună, căci cerul este roşu-posomorât.” Făţarnicilor, faţa cerului ştiţi s-o deosebiţi, şi semnele vremurilor nu le puteţi deosebi?4Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.”Apoi i-a lăsat şi a plecat.

Marcu 8:11-26 11Fariseii au venit deodată şi au început o ceartă de vorbe cu Isus; şi, ca să-L pună la încercare, I-au cerut un semn din cer.12Isus a suspinat adânc în duhul Său şi a zis:„Pentru ce cere neamul acesta un semn? Adevărat vă spun că neamului acestuia nu i se va da deloc un semn.”13Apoi i-a lăsat şi a intrat iarăşi în corabie, ca să treacă de cealaltă parte.

14Ucenicii uitaseră să ia pâini; cu ei în corabie n-aveau decât o pâine.15Isus le dădea în grijă şi le zicea:„Luaţi seama, să vă păziţi bine de aluatul fariseilor şi de aluatul lui Irod!”16Ucenicii se gândeau şi ziceau între ei: „Fiindcă n-avem pâini.”

17Isus a înţeles lucrul acesta şi le-a zis:„Pentru ce vă gândiţi că n-aveţi pâini? Tot nu pricepeţi şi tot nu înţelegeţi? Aveţi inima împietrită?18Aveţi ochi, şi nu vedeţi? Aveţi urechi, şi nu auziţi? Şi nu vă aduceţi aminte deloc?

19Când am frânt cele cinci pâini la cei cinci mii de bărbaţi, câte coşuri pline cu firimituri aţi ridicat?” „Douăsprezece”, I-au răspuns ei.20„Şi, când am frânt cele şapte pâini la cei patru mii de bărbaţi, câte coşniţe pline cu firimituri aţi ridicat?”„Şapte”, I-au răspuns ei.21Şi El le-a zis:„Tot nu înţelegeţi?”

22Au venit la Betsaida; au adus la Isus un orb şi L-au rugat să Se atingă de el.23Isus a luat pe orb de mână şi l-a scos afară din sat; apoi i-a pus scuipat pe ochi, Şi-a pus mâinile peste el şi l-a întrebat:„Vezi ceva?”24El s-a uitat şi a zis: „Văd nişte oameni umblând, dar mi se par ca nişte copaci.”25Isus i-a pus din nou mâinile pe ochi; i-a spus să se uite ţintă; şi, când s-a uitat, a fost tămăduit şi a văzut toate lucrurile desluşit.26Atunci Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:„Să nu intri în sat şi nici să nu spui cuiva în sat.”

Matei 16:5-12 5Ucenicii trecuseră de cealaltă parte şi uitaseră să ia pâini.6Isus le-a zis:„Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul fariseilor şi al saducheilor.”7Ucenicii se gândeau în ei şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!”

8Isus, care cunoştea lucrul acesta, le-a zis:„Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?9Tot nu înţelegeţi? Şi nici nu vă mai aduceţi aminte de cele cinci pâini pentru cei cinci mii de oameni şi câte coşuri aţi ridicat?10Nici de cele şapte pâini pentru cei patru mii de oameni şi câte coşniţe aţi ridicat?

11Cum nu înţelegeţi că nu v-am spus de pâini; ci v-am spus să vă păziţi de aluatul fariseilor şi al saducheilor?”12Atunci au înţeles ei că nu le zisese să se păzească de aluatul pâinii, ci de învăţătura fariseilor şi a saducheilor.

Matei 16:13-20 13Isus a venit în părţile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi:„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”14Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”

15„Dar voi”,le-a zis El,„cine ziceţi că sunt?”16Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!”17Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis:„Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

18Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.19Îţi voi da cheile Împărăţiei cerurilor, şi orice vei lega pe pământ va fi legat în ceruri, şi orice vei dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.”20Atunci a poruncit ucenicilor Săi să nu spună nimănui că El este Hristosul.

Marcu 8:27-30 27Isus a plecat cu ucenicii Săi în satele Cezareii lui Filip. Pe drum le-a pus următoarea întrebare:„Cine zic oamenii că sunt Eu?”28Ei I-au răspuns: „Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: unul din proroci.”

29„Dar voi”,i-a întrebat El,„cine ziceţi că sunt Eu?” „Tu eşti Hristosul!”, I-a răspuns Petru.30Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta despre El.

Luca 9:18-21 18Într-o zi, pe când Se ruga Isus singur deoparte, având cu El pe ucenicii Lui, le-a pus întrebarea următoare:„Cine zic oamenii că sunt Eu?”19Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii zic că eşti Ilie; alţii zic că a înviat un proroc din cei din vechime.”

20„Dar voi”,i-a întrebat El,„cine ziceţi că sunt?” „Hristosul lui Dumnezeu!”, I-a răspuns Petru.21Isus le-a poruncit cu tărie să nu spună nimănui lucrul acesta.

Matei 16:21-28 21De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât şi că a treia zi are să învie.

22Petru L-a luat deoparte şi a început să-L mustre, zicând: „Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu Ţi se întâmple aşa ceva!”23Dar Isus S-a întors şi a zis lui Petru:„Înapoia Mea, Satano: tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine! Căci gândurile tale nu sunt gândurile lui Dumnezeu, ci gânduri de ale oamenilor.”24Atunci Isus a zis ucenicilor Săi:

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.25Pentru că oricine va vrea să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.26Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?

27Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui.28Adevărat vă spun că unii din cei ce stau aici nu vor gusta moartea până nu vor vedea pe Fiul omului venind în Împărăţia Sa.”

Marcu 8: 31-9:1 31Atunci a început să-i înveţe că Fiul omului trebuie să pătimească mult, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât, şi după trei zile să învie.32Le spunea lucrurile acestea pe faţă. Petru însă L-a luat deoparte şi a început să-L mustre.

33Dar Isus S-a întors şi S-a uitat la ucenicii Săi, a mustrat pe Petru şi i-a zis:„Înapoia Mea, Satano! Fiindcă tu nu te gândeşti la lucrurile lui Dumnezeu, ci la lucrurile oamenilor.”

34Apoi a chemat la El norodul împreună cu ucenicii Săi şi le-a zis:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine însuşi, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.35Căci oricine va vrea să-şi scape viaţa, o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa din pricina Mea şi din pricina Evangheliei, o va mântui.36Şi ce foloseşte unui om să câştige toată lumea, dacă îşi pierde sufletul?37Sau ce va da un om în schimb pentru sufletul său?

38Pentru că de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în acest neam preacurvar şi păcătos, Se va ruşina şi Fiul omului, când va veni în slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri.”

9:1El le-a mai zis:„Adevărat vă spun că sunt unii din cei ce stau aici care nu vor muri până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind cu putere.”

Luca 9:22-27 22Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie.23Apoi a zis tuturor:„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să Mă urmeze.24Fiindcă oricine va voi să-şi scape viaţa o va pierde; dar oricine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va mântui.25Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuşi?

26Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.27Adevărat vă spun, că sunt unii din cei ce stau aici, care nu vor gusta moartea, până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”

Matei 17:1-13 1După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.2El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

3Şi iată că li s-au arătat Moise şi Ilie, stând de vorbă cu El.4Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise şi una pentru Ilie.”

5Pe când vorbea el încă, iată că i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

6Când au auzit, ucenicii au căzut cu feţele la pământ şi s-au înspăimântat foarte tare.7Dar Isus S-a apropiat, S-a atins de ei şi le-a zis:„Sculaţi-vă, nu vă temeţi!”8Ei au ridicat ochii, şi n-au văzut pe nimeni decât pe Isus singur.

9Pe când se coborau din munte, Isus le-a dat porunca următoare:„Să nu spuneţi nimănui de vedenia aceasta, până va învia Fiul omului din morţi.”

10Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”11Drept răspuns, Isus le-a zis:„Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie şi să aşeze din nou toate lucrurile.12Dar vă spun că Ilie a şi venit, şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Tot aşa are să sufere şi Fiul omului din partea lor.”13Ucenicii au înţeles atunci că le vorbise despre Ioan Botezătorul.

 

Marcu 9:2-13 2După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan şi i-a dus singuri deoparte pe un munte înalt. Acolo S-a schimbat la faţă înaintea lor.3Hainele Lui s-au făcut strălucitoare şi foarte albe, de o albeaţă pe care niciun înălbitor de pe pământ n-o poate da.

4Ilie li s-a arătat împreună cu Moise şi stătea de vorbă cu Isus.5Petru a luat cuvântul şi a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să stăm aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.”6Căci nu ştia ce să zică, atât de mare spaimă îi apucase.

7A venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi!”8Îndată ucenicii s-au uitat împrejur, şi n-au mai văzut pe nimeni decât pe Isus singur cu ei.

9Pe când se coborau de pe munte, Isus le-a poruncit să nu spună nimănui ce au văzut, până va învia Fiul omului dintre cei morţi.10Ei au păstrat în ei lucrul acesta şi se întrebau între ei ce să însemne învierea aceea dintre cei morţi.

11Ucenicii I-au pus următoarea întrebare: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?”12El le-a răspuns:„Ilie va veni întâi; şi va aşeza din nou toate lucrurile; tot aşa după cum este scris despre Fiul omului că trebuie să pătimească mult şi să fie defăimat.13Dar Eu vă spun că Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.”

Luca 9:28-36 28Cam la opt zile după cuvintele acestea, Isus a luat cu El pe Petru, pe Ioan şi pe Iacov şi S-a suit pe munte să Se roage.29Pe când Se ruga, I s-a schimbat înfăţişarea feţei, şi îmbrăcămintea I s-a făcut albă strălucitoare.

30Şi iată că stăteau de vorbă cu El doi bărbaţi: erau Moise şi Ilie,31care se arătaseră în slavă şi vorbeau despre sfârşitul Lui pe care avea să-l aibă în Ierusalim.32Petru şi tovarăşii lui erau îngreuiaţi de somn; dar, când s-au deşteptat bine, au văzut slava lui Isus şi pe cei doi bărbaţi care stăteau împreună cu El.33În clipa când se despărţeau bărbaţii aceştia de Isus, Petru a zis lui Isus: „Învăţătorule, este bine să fim aici; să facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, şi una pentru Ilie.” Nu ştia ce spune.

34Pe când vorbea el astfel, a venit un nor şi i-a acoperit cu umbra lui; ucenicii s-au înspăimântat, când i-au văzut intrând în nor.35Şi din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El să ascultaţi.”36Când s-a auzit glasul acela, Isus a rămas singur. Ucenicii au tăcut şi n-au spus, în zilele acelea, nimănui nimic din cele ce văzuseră.

Matei 17:14-21 14Când au ajuns la norod, a venit un om care a căzut în genunchi înaintea lui Isus şi I-a zis:15„Doamne, ai milă de fiul meu, căci este lunatic şi pătimeşte rău: de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.16L-am adus la ucenicii Tăi, şi n-au putut să-l vindece.”

17„O, neam necredincios şi pornit la rău!”,a răspuns Isus.„Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l aici la Mine.”

18Isus a certat dracul, care a ieşit afară din el. Şi băiatul s-a tămăduit chiar în ceasul acela.19Atunci ucenicii au venit la Isus şi I-au zis deoparte: „Noi de ce n-am putut să-l scoatem?”20„Din pricina puţinei voastre credinţe”,le-a zis Isus.„Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi zice muntelui acestuia: „Mută-te de aici acolo”, şi s-ar muta; nimic nu v-ar fi cu neputinţă. 21Dar acest soi de draci nu iese afară decât cu rugăciune şi cu post.”

Marcu 9:14-2914Când au ajuns la ucenici, au văzut mult norod împrejurul lor, şi pe cărturari întrebându-se cu ei.15De îndată ce a văzut norodul pe Isus, s-a mirat şi a alergat la El să I se închine.16El i-a întrebat:„Despre ce vă întrebaţi cu ei?”

17Şi un om din norod I-a răspuns: „Învăţătorule, am adus la Tine pe fiul meu care este stăpânit de un duh mut.18Oriunde îl apucă, îl trânteşte la pământ. Copilul face spumă la gură, scrâşneşte din dinţi şi rămâne ţeapăn. M-am rugat de ucenicii Tăi să scoată duhul, şi n-au putut.”

19„O, neam necredincios!”,le-a zis Isus.„Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi? Aduceţi-l la Mine.”20L-au adus la El. Şi, cum a văzut copilul pe Isus, duhul l-a scuturat cu putere; copilul a căzut la pământ şi se zvârcolea făcând spumă la gură.21Isus a întrebat pe tatăl lui:„Câtă vreme este de când îi vine aşa?” „Din copilărie”, a răspuns el.22„Şi de multe ori duhul l-a aruncat când în foc, când în apă, ca să-l omoare. Dar dacă poţi face ceva, fie-Ţi milă de noi şi ajută-ne.”

23Isus a răspuns:„Tu zici: „Dacă poţi!”… Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!”24Îndată tatăl copilului a strigat cu lacrimi: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”25Când a văzut Isus că norodul vine în fuga mare spre El, a mustrat duhul necurat şi i-a zis:„Duh mut şi surd, îţi poruncesc să ieşi afară din copilul acesta şi să nu mai intri în el.”26Şi duhul a ieşit, ţipând şi scuturându-l cu mare putere. Copilul a rămas ca mort, aşa că mulţi ziceau: „A murit!”27Dar Isus l-a apucat de mână şi l-a ridicat. Şi el s-a sculat în picioare.

28Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?”29„Acest soi de draci”,le-a zis El,„nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”

Luca 9:37-43a37A doua zi, când s-au coborât de pe munte, o gloată mare a întâmpinat pe Isus.38Şi un om din mijlocul mulţimii a strigat: „Învăţătorule, rogu-Te, uită-Te cu îndurare la fiul meu, fiindcă îl am numai pe el.39Îl apucă un duh, şi deodată răcneşte; şi duhul îl scutură cu putere, aşa că băiatul face spumă la gură, şi cu anevoie se duce duhul de la el, după ce l-a stropşit de tot.40Am rugat pe ucenicii Tăi să-l scoată, şi n-au putut.

41„O, neam necredincios şi pornit la rău”,a răspuns Isus,„până când voi fi cu voi şi vă voi suferi? Adu aici pe fiul tău.”42Pe când venea băiatul, dracul l-a trântit la pământ şi l-a scuturat cu putere. Dar Isus a certat duhul necurat, a vindecat pe băiat şi l-a dat înapoi tatălui său.43aŞi toţi au rămas uimiţi de mărirea lui Dumnezeu. 

Matei 17:22-23 22Pe când stăteau în Galileea, Isus le-a zis:„Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor.23Ei Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”Ucenicii s-au întristat foarte mult.

Marcu 9:30-32 30Au plecat de acolo şi au trecut prin Galileea. Isus nu voia să ştie nimeni că trece.31Căci învăţa pe ucenicii Săi şi zicea:„Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor; ei Îl vor omorî, şi a treia zi după ce-L vor omorî, va învia.”32Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea şi se temeau să-L întrebe.

Luca 9:43b-45 43bPe când toţi se minunau de tot ce făcea Isus, El a zis ucenicilor Săi:44„Voi ascultaţi bine ce vă spun: Fiul omului va fi dat în mâinile oamenilor!”45Dar ucenicii nu înţelegeau cuvintele acestea, căci erau acoperite pentru ei, ca să nu le priceapă; şi se temeau să-L întrebe în privinţa aceasta.

Matei 17:24-27 24Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu au venit la Petru şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”25„Ba da”, a zis Petru. Şi, când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte şi i-a zis:„Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? De la fiii lor sau de la străini?”26Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis:„Aşadar, fiii sunt scutiţi.27Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o rublă pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”

Marcu 9:33-37 33Apoi au venit la Capernaum. Când era în casă, Isus i-a întrebat:„Despre ce vorbeaţi unul cu altul pe drum?”34Dar ei tăceau, pentru că pe drum se certaseră între ei, ca să ştie cine este cel mai mare.35Atunci Isus a şezut jos, a chemat pe cei doisprezece şi le-a zis:„Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi şi slujitorul tuturor!”36Şi a luat un copilaş şi l-a aşezat în mijlocul lor; apoi l-a luat în braţe şi le-a zis:37„Oricine primeşte pe unul din aceşti copilaşi, în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine; şi oricine Mă primeşte pe Mine, nu Mă primeşte pe Mine, ci pe Cel ce M-a trimis pe Mine.”

Matei 18:1-5 1În clipa aceea, ucenicii s-au apropiat de Isus şi L-au întrebat: „Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?”2Isus a chemat la El un copilaş, l-a pus în mijlocul lor3şi le-a zis:„Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.4De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.5Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu Mă primeşte pe Mine.

Luca 9:46-48 46Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare.47Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El48şi le-a zis:„Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

Marcu 9:38-50 38Ioan I-a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu venea după noi.”39„Nu-l opriţi”,a răspuns Isus,„căci nu este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată grăi de rău îndată după aceea.

40Cine nu este împotriva noastră este pentru noi.41Şi oricine vă va da de băut un pahar cu apă, în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.

42Dar, dacă va face cineva să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat în mare.

43Dacă mâna ta te face să cazi în păcat, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini, şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge,44unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.45Dacă piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare, şi să fii aruncat în gheenă, în focul care nu se stinge,46unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.47Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l; este mai bine pentru tine să intri în Împărăţia lui Dumnezeu numai cu un ochi, decât să ai doi ochi, şi să fii aruncat în focul gheenei,48unde viermele lor nu moare, şi focul nu se stinge.

49Pentru că fiecare om va fi sărat cu foc, şi orice jertfă va fi sărată cu sare.50Sarea este bună; dar dacă sarea îşi pierde puterea de a săra, cu ce îi veţi da înapoi puterea aceasta? Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace unii cu alţii.”

Luca 9:49-50 49Ioan a luat cuvântul şi a zis: „Învăţătorule, noi am văzut pe un om scoţând draci în Numele Tău; şi l-am oprit, pentru că nu merge după noi.”50„Nu-l opriţi”,i-a răspuns Isus,„fiindcă cine nu este împotriva voastră este pentru voi.”

Matei 18:6-10 6Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.7Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

8Acum, dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic.9Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul gheenei.

10Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururi faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

Matei 18:11-35 11Fiindcă Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut.12Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită?13Şi, dacă i se întâmplă s-o găsească, adevărat vă spun că are mai multă bucurie de ea decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră.14Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

15Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău.16Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.17Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.18Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

19Vă mai spun iarăşi că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.20Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

21Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”22Isus i-a zis:„Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.23De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a vrut să se socotească cu robii săi.24A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul care îi datora zece mii de galbeni.25Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.26Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot.”27Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.28Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”29Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: „Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti.”30Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.31Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.32Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.33Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”34Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.35Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”

Matei 19:1-2 1După ce a sfârşit Isus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.2După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

Marcu 10:1 1Isus a plecat de acolo şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan. Gloatele s-au adunat din nou la El; şi, după obiceiul Său, a început iarăşi să-i înveţe.

Luca 9:51-62 51Când s-a apropiat vremea în care avea să fie luat în cer, Isus Şi-a îndreptat faţa hotărât să meargă la Ierusalim.52A trimis înainte nişte soli, care s-au dus şi au intrat într-un sat al samaritenilor, ca să-I pregătească un loc de găzduit.53Dar ei nu L-au primit, pentru că Isus Se îndrepta să meargă spre Ierusalim.54Ucenicii Săi, Iacov şi Ioan, când au văzut lucrul acesta, au zis: „Doamne, vrei să poruncim să se coboare foc din cer şi să-i mistuie, cum a făcut Ilie?”55Isus S-a întors spre ei, i-a certat şi le-a zis:„Nu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi!56Căci Fiul omului a venit nu ca să piardă sufletele oamenilor, ci să le mântuiască.”Şi au plecat în alt sat.

57Pe când erau pe drum, un om I-a zis: „Doamne, Te voi urma oriunde vei merge.”58Isus i-a răspuns:„Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.”59Altuia i-a zis:„Vino după Mine!” „Doamne”, I-a răspuns el, „lasă-mă să mă duc întâi să îngrop pe tatăl meu.”60Dar Isus i-a zis:„Lasă morţii să-şi îngroape morţii, şi tu du-te de vesteşte Împărăţia lui Dumnezeu.”61Un altul a zis: „Doamne, Te voi urma, dar lasă-mă întâi să mă duc să-mi iau rămas bun de la ai mei.”62Isus i-a răspuns:„Oricine pune mâna pe plug, şi se uită înapoi nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.”

Ioan 7:1-9 1După aceea Isus străbătea Galileea; nu voia să stea în Iudeea, pentru că iudeii căutau să-L omoare.2Şi praznicul iudeilor, praznicul zis al Corturilor, era aproape.3Fraţii Lui I-au zis: „Pleacă de aici şi du-Te în Iudeea, ca să vadă şi ucenicii Tăi lucrările pe care le faci.4Nimeni nu face ceva în ascuns, când caută să se facă cunoscut: dacă faci aceste lucruri, arată-Te lumii.”5Căci nici fraţii Lui nu credeau în El.

6Isus le-a zis:„Vremea Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.7Pe voi lumea nu vă poate urî; pe Mine Mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele.8Suiţi-vă voi la praznicul acesta; Eu încă nu Mă sui la praznicul acesta, fiindcă nu Mi s-a împlinit încă vremea.”9După ce le-a spus aceste lucruri, a rămas în Galileea.

Ioan 7:10-31 10După ce s-au suit fraţii Lui la praznic, S-a suit şi El, dar nu pe faţă, ci cam pe ascuns.11Iudeii Îl căutau în timpul praznicului şi ziceau: „Unde este?”12Noroadele vorbeau mult în şoaptă despre El. Unii ziceau: „Este un Om bun.” Alţii ziceau: „Nu, ci duce norodul în rătăcire.”13Totuşi, de frica iudeilor, nimeni nu vorbea de El pe faţă.

14Pe la jumătatea praznicului, Isus S-a suit la Templu. Şi învăţa norodul.15Iudeii se mirau şi ziceau: „Cum are Omul acesta învăţătură, căci n-a învăţat niciodată?”16Isus le-a răspuns:„Învăţătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis pe Mine.17Dacă vrea cineva să facă voia Lui, va ajunge să cunoască dacă învăţătura este de la Dumnezeu sau dacă Eu vorbesc de la Mine.18Cine vorbeşte de la sine caută slava lui însuşi; dar cine caută slava Celui ce L-a trimis, Acela este adevărat, şi în El nu este strâmbătate.

19Oare nu v-a dat Moise Legea? Totuşi nimeni din voi nu ţine Legea. De ce căutaţi să Mă omorâţi?”20Norodul I-a răspuns: „Ai drac. Cine caută să Te omoare?”21Drept răspuns, Isus le-a zis:„O lucrare am făcut, şi toţi vă miraţi de ea.

22Moise v-a dat porunca privitoare la tăierea împrejur – nu că ea vine de la Moise, ci de la patriarhi – şi voi tăiaţi împrejur pe om în ziua Sabatului.23Dacă un om primeşte tăierea împrejur în ziua Sabatului, ca să nu se calce Legea lui Moise, de ce turbaţi de mânie împotriva Mea, pentru că am însănătoşit un om întreg în ziua Sabatului?24Nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate.”

25Nişte locuitori din Ierusalim ziceau: „Nu este El Acela pe care caută ei să-L omoare?26Şi totuşi iată că vorbeşte pe faţă, şi ei nu-I zic nimic! Nu cumva, în adevăr, cei mai mari vor fi cunoscut că El este Hristosul?27Dar noi ştim de unde este Omul acesta; însă, când va veni Hristosul, nimeni nu va şti de unde este.”

28Şi Isus, pe când învăţa pe norod în Templu, striga:„Mă cunoaşteţi şi Mă ştiţi de unde sunt! Eu n-am venit de la Mine însumi, ci Cel ce M-a trimis este adevărat, şi voi nu-L cunoaşteţi.29Eu Îl cunosc, căci vin de la El, şi El M-a trimis.”30Ei căutau deci să-L prindă; şi nimeni n-a pus mâna pe El, căci încă nu-I sosise ceasul.31Mulţi din norod au crezut în El şi ziceau: „Când va veni Hristosul, va face mai multe semne decât a făcut Omul acesta?”

Ioan 7:32-53 32Fariseii au auzit pe norod spunând în şoaptă aceste lucruri despre El. Atunci preoţii cei mai de seamă şi fariseii au trimis nişte aprozi să-L prindă.33Isus a zis:„Mai sunt cu voi puţină vreme, şi apoi Mă duc la Cel ce M-a trimis.34Voi Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni.”

35Iudeii au zis între ei: „Unde are de gând să Se ducă Omul acesta, ca să nu-L putem găsi? Doar n-o avea de gând să Se ducă la cei împrăştiaţi printre greci şi să înveţe pe greci?36Ce înseamnă cuvintele acestea pe care le-a spus:„Mă veţi căuta, şi nu Mă veţi găsi; şi unde voi fi Eu, voi nu puteţi veni”?”

37În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare şi a strigat:„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.38Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.”

39Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.

40Unii din norod, când au auzit aceste cuvinte, ziceau: „Acesta este cu adevărat Prorocul.”41Alţii ziceau: „Acesta este Hristosul.” Şi alţii ziceau: „Cum, din Galileea are să vină Hristosul?42Nu zice Scriptura că Hristosul are să vină din sămânţa lui David şi din satul Betleem, unde era David?”43S-a făcut deci dezbinare în norod din pricina Lui.

44Unii din ei voiau să-L prindă; dar nimeni n-a pus mâna pe El.45Aprozii s-au întors deci la preoţii cei mai de seamă şi la farisei. Şi aceştia le-au zis: „De ce nu L-aţi adus?”46Aprozii au răspuns: „Niciodată n-a vorbit vreun om ca Omul acesta.”47Fariseii le-au răspuns: „Doar n-aţi fi fost duşi şi voi în rătăcire?48A crezut în El vreunul din mai marii noştri sau din farisei?49Dar norodul acesta, care nu ştie Legea, este blestemat!”

50Nicodim, cel care venise la Isus noaptea şi care era unul din ei, le-a zis:51„Legea noastră osândeşte ea pe un om înainte ca să-l asculte şi să ştie ce face?”52Drept răspuns, ei i-au zis: „Şi tu eşti din Galileea? Cercetează bine, şi vei vedea că din Galileea nu s-a ridicat niciun proroc.”53(Şi s-a întors fiecare acasă.

Ioan 8:1-20 1Isus S-a dus la Muntele Măslinilor.2Dar dis-de-dimineaţă a venit din nou în Templu; şi tot norodul a venit la El. El a şezut jos şi-i învăţa.

3Atunci cărturarii şi fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului4şi au zis lui Isus: „Învăţătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârşea preacurvia.5Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu, dar, ce zici?”6Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească şi să-L poată învinui.

Dar Isus S-a plecat în jos şi scria cu degetul pe pământ.7Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus şi le-a zis:„Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”8Apoi S-a plecat iarăşi şi scria cu degetul pe pământ.9Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simţit mustraţi de cugetul lor şi au ieşit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni, până la cei din urmă. Şi Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc.

10Atunci S-a ridicat în sus; şi, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis:„Femeie, unde sunt pârâşii tăi? Nimeni nu te-a osândit?”11„Nimeni, Doamne”, I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis:„Nici Eu nu te osândesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.”

12Isus le-a vorbit din nou şi a zis:„Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”13La auzul acestor vorbe, fariseii I-au zis: „Tu mărturiseşti despre Tine însuţi: deci mărturia Ta nu este adevărată.”14Drept răspuns, Isus le-a zis:„Chiar dacă Eu mărturisesc despre Mine însumi, totuşi mărturia Mea este adevărată; căci Eu ştiu de unde am venit şi unde Mă duc, dar voi nu ştiţi nici de unde vin, nici unde Mă duc.

15Voi judecaţi după înfăţişare; Eu nu judec pe nimeni.16Şi chiar dacă judec, judecata Mea este adevărată, pentru că nu sunt singur, ci Tatăl, care M-a trimis, este cu Mine.17În Legea voastră este scris că mărturia a doi oameni este adevărată:18deci despre Mine însumi mărturisesc Eu, şi despre Mine mărturiseşte şi Tatăl, care M-a trimis.”19Ei I-au zis deci: „Unde este Tatăl Tău?” Isus a răspuns:„Voi nu Mă cunoaşteţi nici pe Mine, nici pe Tatăl Meu. Dacă M-aţi cunoaşte pe Mine, aţi cunoaşte şi pe Tatăl Meu.”20Isus a spus aceste cuvinte pe când învăţa pe norod în Templu, în locul unde era vistieria; şi nimeni n-a pus mâna pe El, pentru că încă nu-I sosise ceasul.

Ioan 8:21-37 21Isus le-a mai spus:„Eu Mă duc, şi Mă veţi căuta şi veţi muri în păcatul vostru; acolo unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni.”22Atunci iudeii au zis: „Doar n-o avea de gând să Se omoare, de zice:„Unde Mă duc Eu, voi nu puteţi veni”!”23„Voi sunteţi de jos”,le-a zis El,„Eu sunt de sus: voi sunteţi din lumea aceasta, Eu nu sunt din lumea aceasta.

24De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.”25„Cine eşti Tu?”, I-au zis ei. Isus le-a răspuns:„Ceea ce de la început vă spun că sunt.26Am multe de zis despre voi şi de osândit în voi; dar Cel ce M-a trimis este adevărat; şi Eu, ce am auzit de la El, aceea spun lumii.”27Ei n-au înţeles că le vorbea despre Tatăl.

28Isus deci le-a zis:„Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.29Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.”30Pe când vorbea Isus astfel, mulţi au crezut în El.

31Şi a zis iudeilor care crezuseră în El:„Dacă rămâneţi în Cuvântul Meu, sunteţi în adevăr ucenicii Mei;32veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi.”33Ei I-au răspuns: „Noi suntem sămânţa lui Avraam şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu:„Veţi fi slobozi!”?”34„Adevărat, adevărat vă spun”,le-a răspuns Isus,„că oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului.35Şi robul nu rămâne pururi în casă; fiul, însă, rămâne pururi.36Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.37Ştiu că sunteţi sămânţa lui Avraam; dar căutaţi să Mă omorâţi, pentru că nu pătrunde în voi Cuvântul Meu.

Ioan 8:38-59 38Eu spun ce am văzut la Tatăl Meu; şi voi faceţi ce aţi auzit de la tatăl vostru.”39„Tatăl nostru”, I-au răspuns ei, „este Avraam.” Isus le-a zis:„Dacă aţi fi copii ai lui Avraam, aţi face faptele lui Avraam.40Dar acum căutaţi să Mă omorâţi pe Mine, un Om care v-am spus adevărul pe care l-am auzit de la Dumnezeu. Aşa ceva Avraam n-a făcut.41Voi faceţi faptele tatălui vostru.”Ei I-au zis: „Noi nu suntem copii născuţi din curvie; avem un singur Tată: pe Dumnezeu.”

42Isus le-a zis:„Dacă ar fi Dumnezeu Tatăl vostru, M-aţi iubi şi pe Mine, căci Eu am ieşit şi vin de la Dumnezeu: n-am venit de la Mine însumi, ci El M-a trimis.43Pentru ce nu înţelegeţi vorbirea Mea? Pentru că nu puteţi asculta Cuvântul Meu.44Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru. El de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr. Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii.

45Iar pe Mine, pentru că spun adevărul, nu Mă credeţi.46Cine din voi Mă poate dovedi că am păcat? Dacă spun adevărul, pentru ce nu Mă credeţi?47Cine este din Dumnezeu ascultă cuvintele lui Dumnezeu; voi de aceea n-ascultaţi, pentru că nu sunteţi din Dumnezeu.”

48Iudeii I-au răspuns: „Nu zicem noi bine că eşti samaritean şi că ai drac?”49„N-am drac”,le-a răspuns Isus,„ci Eu cinstesc pe Tatăl Meu, dar voi nu Mă cinstiţi.50Eu nu caut slava Mea; este Unul care o caută şi care judecă.51Adevărat, adevărat vă spun că, dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va vedea moartea.”52„Acum”, I-au zis iudeii, „vedem bine că ai drac; Avraam a murit, prorocii, de asemenea, au murit, şi Tu zici:„Dacă păzeşte cineva Cuvântul Meu, în veac nu va gusta moartea.”53Doar n-ai fi Tu mai mare decât părintele nostru Avraam, care a murit? Şi decât prorocii, care, de asemenea, au murit? Cine Te crezi Tu că eşti?”

54Isus a răspuns:„Dacă Mă slăvesc Eu însumi, slava Mea nu este nimic; Tatăl Meu Mă slăveşte, El, despre care voi ziceţi că este Dumnezeul vostru;55şi totuşi nu-L cunoaşteţi. Eu Îl cunosc bine; şi dacă aş zice că nu-L cunosc, aş fi şi Eu un mincinos ca voi. Dar Îl cunosc şi păzesc Cuvântul Lui.56Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat.”57„N-ai nici cincizeci ce ani”, I-au zis iudeii, „şi ai văzut pe Avraam!”58Isus le-a zis:„Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu.”59La auzul acestor vorbe, au luat pietre ca să arunce în El. Dar Isus S-a ascuns şi a ieşit din Templu, trecând prin mijlocul lor. Şi aşa a plecat din Templu.

Comentarii