Matei 11:20-30 20Atunci Isus a început să mustre cetăţile în care fuseseră făcute cele mai multe din minunile Lui, pentru că nu se pocăiseră.

21„Vai de tine, Horazine!”,a zis El.„Vai de tine, Betsaido! Căci, dacă ar fi fost făcute în Tir şi Sidon minunile care au fost făcute în voi, de mult s-ar fi pocăit cu sac şi cenuşă.22De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru Tir şi Sidon decât pentru voi.

23Şi tu, Capernaume, vei fi înălţat oare până la cer? Vei fi coborât până la Locuinţa morţilor; căci, dacă ar fi fost făcute în Sodoma minunile care au fost făcute în tine, ea ar fi rămas în picioare până în ziua de astăzi.24De aceea, vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei decât pentru tine.”

25În vremea aceea, Isus a luat cuvântul şi a zis:„Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.26Da, Tată, Te laud, pentru că aşa ai găsit Tu cu cale!”

27„Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.

28Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.29Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre.30Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.”

Luca 7:36-50   36Un fariseu a rugat pe Isus să mănânce la el. Isus a intrat în casa fariseului şi a şezut la masă.37Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor38şi stătea înapoi, lângă picioarele lui Isus, şi plângea. Apoi a început să-I stropească picioarele cu lacrimile ei şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult şi le ungea cu mir.

39Când a văzut lucrul acesta, fariseul care-L poftise şi-a zis: „Omul acesta, dacă ar fi un proroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de El: că este o păcătoasă.”

40Isus a luat cuvântul şi i-a zis:„Simone, am să-ţi spun ceva.” „Spune, Învăţătorule”, I-a răspuns el.41„Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cincizeci.42Fiindcă n-aveau cu ce plăti, i-a iertat pe amândoi. Spune-Mi, dar, care din ei îl va iubi mai mult?”43Simon I-a răspuns: „Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult.” Isus i-a zis:„Drept ai judecat.”

44Apoi S-a întors spre femeie şi a zis lui Simon:„Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi-a stropit picioarele cu lacrimile ei şi Mi le-a şters cu părul capului ei.45Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de când am intrat, n-a încetat să-Mi sărute picioarele.46Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi-a uns picioarele cu mir.

47De aceea îţi spun: păcatele ei, care sunt multe, sunt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin iubeşte puţin.”48Apoi a zis femeii:„Iertate îţi sunt păcatele!”49Cei ce şedeau cu El la masă au început să zică între ei: „Cine este Acesta de iartă chiar şi păcatele?”50Dar Isus a zis femeii:„Credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace.”

Matei 12:22-29 22Atunci I-au adus un îndrăcit orb şi mut; şi Isus l-a tămăduit, aşa că mutul vorbea şi vedea. 23Toate noroadele, mirate, ziceau: „Nu cumva este acesta Fiul lui David?” 24Când au auzit fariseii lucrul acesta, au zis: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” 25Isus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită; şi orice cetate sau casă dezbinată împotriva ei însăşi nu poate dăinui.

26Dacă Satana scoate afară pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dăinui împărăţia lui? 27Şi dacă Eu scot afară dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri. 28Dar, dacă Eu scot afară dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi. 29Sau, cum poate cineva să intre în casa celui tare şi să-i jefuiască gospodăria, dacă n-a legat mai întâi pe cel tare? Numai atunci îi va jefui casa.

Marcu 3:20-27 20Au venit în casă şi s-a adunat din nou norodul, aşa că nu puteau nici măcar să prânzească.21Rudele lui Isus, când au auzit cele ce se petreceau, au venit să pună mâna pe El. Căci ziceau: „Şi-a ieşit din minţi.”22Şi cărturarii care se coborâseră din Ierusalim ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului dracilor.” 23Isus i-a chemat la El şi le-a zis, în pilde:„Cum poate Satana să scoată afară pe Satana?

24Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei înseşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.25Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei înseşi, casa aceea nu poate dăinui.

26Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva lui însuşi este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.27Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa.

Luca 11:14-22 14Isus a scos dintr-un bolnav un drac care era mut. După ce a ieşit dracul, mutul a grăit, şi noroadele s-au mirat.15Dar unii ziceau: „El scoate dracii cu Beelzebul, domnul dracilor.”16Alţii, ca să-L ispitească, Îi cereau un semn din cer.

17Isus le-a cunoscut gândurile şi le-a zis:„Orice împărăţie dezbinată împotriva ei este pustiită; şi o casă dezbinată împotriva ei se prăbuşeşte peste alta.18Deci, dacă Satana este dezbinat împotriva lui însuşi, cum va dăinui împărăţia lui, fiindcă ziceţi că Eu scot dracii cu Beelzebul?19Şi dacă Eu scot dracii cu Beelzebul, fiii voştri cu cine îi scot? De aceea ei înşişi vor fi judecătorii voştri.

20Dar, dacă Eu scot dracii cu degetul lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu a ajuns până la voi.21Când omul cel tare şi bine înarmat îşi păzeşte casa, averile îi sunt la adăpost.22Dar dacă vine peste el unul mai tare decât el şi-l biruie, atunci îi ia cu sila toate armele în care se încredea şi împarte prăzile luate de la el.

Matei 12:30-37 30Cine nu este cu Mine este împotriva Mea, şi cine nu strânge cu Mine risipeşte.31De aceea vă spun: orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.32Oricine va vorbi împotriva Fiului omului va fi iertat; dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

33Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun, ori faceţi pomul rău şi rodul lui rău: căci pomul se cunoaşte după rodul lui.34Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.

35Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui; dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.

36Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.37Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.”

Marcu 3:28-30 28Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate hulele pe care le vor rosti oamenii li se vor ierta;29dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu va căpăta iertare în veac: ci este vinovat de un păcat veşnic.”30Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh necurat.”

Luca 11:23 23Cine nu este cu Mine este împotriva Mea; şi cine nu adună cu Mine risipeşte.

Luca 8:1-3 1Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;2şi mai erau şi nişte femei care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boli; Maria, zisă Magdalena, din care ieşiseră şapte draci,3Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele care-L ajutau cu ce aveau.

Matei 12:38-45 38Atunci unii din cărturari şi din farisei au luat cuvântul şi I-au zis: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la Tine!”39Drept răspuns, El le-a zis:„Un neam viclean şi preacurvar cere un semn; dar nu i se va da alt semn, decât semnul prorocului Iona.40Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.

41Bărbaţii din Ninive se vor scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.42Împărăteasa de la miazăzi se va scula alături de neamul acesta, în ziua judecăţii, şi-l va osândi, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.

43Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.44Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.45Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

Luca 11:24-32 24Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”25Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.26Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.”

27Pe când spunea Isus aceste vorbe, o femeie din norod şi-a ridicat glasul şi a zis: „Ferice de pântecele care Te-a purtat şi de ţâţele pe care le-ai supt!”28Şi El a răspuns:„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l păzesc!”

29Pe când noroadele se strângeau cu grămada, El a început să spună:„Neamul acesta este un neam viclean; el cere un semn; dar nu i se va da alt semn decât semnul prorocului Iona.30Căci după cum Iona a fost un semn pentru niniveni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta.

31Împărăteasa de la miazăzi se va scula, în ziua judecăţii, alături de bărbaţii acestui neam şi-i va osândi; pentru că ea a venit de la capătul pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon; şi iată că aici este Unul mai mare decât Solomon.32Bărbaţii din Ninive se vor scula, în ziua judecăţii, alături de neamul acesta şi-l vor osândi, pentru că ei s-au pocăit la propovăduirea lui Iona; şi iată că aici este Unul mai mare decât Iona.

Matei 12:46-50 46Pe când vorbea încă Isus noroadelor, iată că mama şi fraţii Lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.47Atunci cineva I-a zis: „Iată, mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu Tine.”48Dar Isus a răspuns celui ce-I adusese ştirea aceasta:„Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei?”49Apoi Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis:„Iată mama Mea şi fraţii Mei!50Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Marcu 3:31-35 31Atunci au venit mama şi fraţii Lui şi, stând afară, au trimis să-L cheme.32Mulţimea şedea în jurul Lui, când I-au spus: „Iată că mama Ta şi fraţii Tăi sunt afară şi Te caută.”33El a răspuns:„Cine este mama Mea şi fraţii Mei?”34Apoi, aruncându-Şi privirile peste cei ce şedeau împrejurul Lui:„Iată”,a zis El,„mama Mea şi fraţii Mei!35Căci oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă.”

Luca 8: 19-21 19Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să-I vorbească din pricina norodului.20Cineva I-a spus: „Mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi vor să Te vadă.”21Dar El, drept răspuns, a zis:„Mama Mea şi fraţii Mei sunt cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu şi-l împlinesc.”

Pilda semănătorului

Luca 8:4-15 4Când s-a strâns o gloată mare şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:5„Semănătorul a ieşit să-şi semene sămânţa. Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: a fost călcată în picioare şi au mâncat-o păsările cerului.6O altă parte a căzut pe stâncă; şi, cum a răsărit, s-a uscat, pentru că n-avea umezeală.7O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat-o.8O altă parte a căzut pe pământ bun şi a crescut şi a făcut rod însutit.”

După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat:„Cine are urechi de auzit să audă.”9Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.10El le-a răspuns:„Vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca „măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.”

11Iată ce înţeles are pilda aceasta: Sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.12Cei închipuiţi în sămânţa căzută lângă drum sunt cei ce aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvântul din inima lor, ca nu cumva să creadă şi să fie mântuiţi.13Cei închipuiţi în sămânţa căzută pe stâncă sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc cu bucurie; dar n-au rădăcină, ci cred până la o vreme, iar când vine ispita, cad.14Sămânţa care a căzut între spini închipuieşte pe aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îşi văd de drum şi-l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia şi n-aduc rod care să ajungă la coacere.15Sămânţa care a căzut pe pământ bun sunt aceia care, după ce au auzit Cuvântul, îl ţin într-o inimă bună şi curată şi fac rod în răbdare.

 

Matei 13:1-23 1În aceeaşi zi, Isus a ieşit din casă şi şedea lângă mare.2O mulţime de noroade s-au strâns la El, aşa că a trebuit să Se suie să şadă într-o corabie; iar tot norodul stătea pe ţărm.3El le-a vorbit despre multe lucruri în pilde şi le-a zis:„Iată, semănătorul a ieşit să semene.4Pe când semăna el, o parte din sămânţă a căzut lângă drum, şi au venit păsările şi au mâncat-o.5O altă parte a căzut pe locuri stâncoase, unde n-avea pământ mult: a răsărit îndată, pentru că n-a găsit un pământ adânc.6Dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcini, s-a uscat.7O altă parte a căzut între spini: spinii au crescut şi au înecat-o.8O altă parte a căzut în pământ bun şi a dat rod: un grăunte a dat o sută, altul, şaizeci, şi altul, treizeci.9Cine are urechi de auzit să audă.”

10Ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?”11Isus le-a răspuns:„Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat.12Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.13De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, măcar că văd, nu văd, şi măcar că aud, nu aud, nici nu înţeleg.14Şi cu privire la ei se împlineşte prorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea.15Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.”16Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!17Adevărat vă spun că mulţi proroci şi oameni neprihăniţi au dorit să vadă lucrurile pe care le vedeţi voi, şi nu le-au văzut; şi să audă lucrurile pe care le auziţi voi, şi nu le-au auzit.

18Ascultaţi, dar, ce înseamnă pilda semănătorului:19Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăţie, şi nu-l înţelege, vine cel rău şi răpeşte ce a fost semănat în inima lui. Acesta este sămânţa căzută lângă drum.20Sămânţa căzută în locuri stâncoase este cel ce aude Cuvântul şi-l primeşte îndată cu bucurie;21dar n-are rădăcină în el, ci ţine până la o vreme; şi, cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.22Sămânţa căzută între spini este cel ce aude Cuvântul; dar îngrijorările veacului acestuia şi înşelăciunea bogăţiilor îneacă acest Cuvânt, şi ajunge neroditor.23Iar sămânţa căzută în pământ bun este cel ce aude Cuvântul şi-l înţelege; el aduce rod: un grăunte dă o sută, altul şaizeci, altul treizeci.”

Marcu 4:1-20 1Isus a început iarăşi să înveţe pe norod lângă mare. Fiindcă se adunase foarte mult norod la El, S-a suit şi a şezut într-o corabie, pe mare; iar tot norodul stătea pe ţărm lângă mare.2Apoi a început să-i înveţe multe lucruri în pilde; şi, în învăţătura pe care le-o dădea, le spunea:

3„Ascultaţi! Iată, semănătorul a ieşit să semene.4Pe când semăna, o parte din sămânţă a căzut lângă drum: au venit păsările şi au mâncat-o.5O altă parte a căzut pe un loc stâncos, unde n-avea mult pământ: a răsărit îndată, pentru că n-a dat de un pământ adânc;6dar, când a răsărit soarele, s-a pălit; şi, pentru că n-avea rădăcină, s-a uscat.7O altă parte a căzut între spini; spinii au crescut, au înecat-o şi n-a dat rod.8O altă parte a căzut în pământ bun: a dat rod, care se înălţa şi creştea; şi a adus: una treizeci, alta şaizeci, şi alta o sută.”9Apoi a zis:„Cine are urechi de auzit să audă.”

10Când a fost singur, cei ce erau în jurul Lui împreună cu cei doisprezece L-au întrebat despre pilde.11„Vouă”,le-a zis El,„v-a fost dat să cunoaşteţi taina Împărăţiei lui Dumnezeu; dar pentru cei ce sunt afară din numărul vostru, toate lucrurile sunt înfăţişate în pilde;12pentru ca, „măcar că privesc, să privească şi să nu vadă, şi măcar că aud, să audă şi să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă la Dumnezeu şi să li se ierte păcatele.”

13El le-a mai zis:„Nu înţelegeţi pilda aceasta? Cum veţi înţelege atunci toate celelalte pilde?14Semănătorul seamănă Cuvântul.15Cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută lângă drum sunt aceia în care este semănat Cuvântul; dar după ce l-au auzit, vine Satana îndată şi ia Cuvântul semănat în ei.16Tot aşa, cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută în locurile stâncoase sunt aceia care, când aud Cuvântul, îl primesc îndată cu bucurie;17dar n-au rădăcină în ei, ci ţin până la o vreme; şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el.18Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul;19dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul şi-l fac astfel neroditor.20Alţii apoi sunt înfăţişaţi prin sămânţa căzută în pământ bun. Aceştia sunt cei ce aud Cuvântul, îl primesc şi fac rod: unul treizeci, altul şaizeci şi altul o sută.”

Pilda sfeşnicului

Luca 8: 16-18 16Nimeni, după ce a aprins o lumină, n-o acoperă cu un vas, nici n-o pune sub pat, ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intră să vadă lumina.17Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.18Luaţi seama, dar, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.”

Marcu 4:21-29 21El le-a mai zis:„Oare lumina este adusă ca să fie pusă sub baniţă sau sub pat? Nu este adusă ca să fie pusă în sfeşnic?22Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va ieşi la lumină.23Dacă are cineva urechi de auzit, să audă.”24El le-a mai zis:„Luaţi seama la ce auziţi. Cu ce măsură veţi măsura, vi se va măsura: şi vi se va da şi mai mult.25Căci celui ce are i se va da; dar de la cel ce n-are se va lua şi ce are.”

Pilda seminţei care creşte

26El a mai zis:„Cu Împărăţia lui Dumnezeu este ca atunci când aruncă un om sămânţa în pământ;27fie că doarme noaptea, fie că stă treaz ziua, sămânţa încolţeşte şi creşte fără să ştie el cum.28Pământul rodeşte singur: întâi un fir verde, apoi spic, după aceea grâu deplin în spic;29şi când este copt rodul, pune îndată secera în el, pentru că a venit secerişul.”

Pilda neghinei

Matei 13:24-30 24Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un om care a semănat o sămânţă bună în ţarina lui.25Dar, pe când dormeau oamenii, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină între grâu şi a plecat.26Când au răsărit firele de grâu şi au făcut rod, a ieşit la iveală şi neghina.27Robii stăpânului casei au venit şi i-au zis: „Doamne, n-ai semănat sămânţă bună în ţarina ta? De unde are, dar, neghină?”28El le-a răspuns: „Un vrăjmaş a făcut lucrul acesta.”

Şi robii i-au zis: „Vrei, dar, să mergem s-o smulgem?”29„Nu”, le-a zis el, „ca nu cumva, smulgând neghina, să smulgeţi şi grâul împreună cu ea.30Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

Matei 13:36-43 36Atunci Isus a dat drumul noroadelor şi a intrat în casă. Ucenicii Lui s-au apropiat de El şi I-au zis: „Tâlcuieşte-ne pilda cu neghina din ţarină.”37El le-a răspuns:„Cel ce seamănă sămânţa bună este Fiul omului.38Ţarina este lumea; sămânţa bună sunt fiii Împărăţiei; neghina sunt fiii celui rău.39Vrăjmaşul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul veacului; secerătorii sunt îngerii.40Deci, cum se smulge neghina şi se arde în foc, aşa va fi şi la sfârşitul veacului.41Fiul omului va trimite pe îngerii Săi, şi ei vor smulge din Împărăţia Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea42şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.43Atunci cei neprihăniţi vor străluci ca soarele în Împărăţia Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.

Pilda grăuntelui de muştar

Marcu 4:30-34 30El a mai zis:„Cu ce vom asemăna Împărăţia lui Dumnezeu sau prin ce pildă o vom înfăţişa?31Se aseamănă cu un grăunte de muştar care, când este semănat în pământ, este cea mai mică dintre toate seminţele de pe pământ;32dar, după ce a fost semănat, creşte şi se face mai mare decât toate zarzavaturile şi face ramuri mari, aşa că păsările cerului îşi pot face cuiburi la umbra lui.”33Isus le vestea Cuvântul prin multe pilde de felul acesta, după cum erau ei în stare să-l priceapă.34Nu le vorbea deloc fără pildă; dar, când era singur la o parte, lămurea ucenicilor Săi toate lucrurile.

Luca 13:18-19 18El a mai zis:„Cu ce se aseamănă Împărăţia lui Dumnezeu şi cu ce o voi asemăna?19Se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a aruncat în grădina sa; el a crescut, s-a făcut copac mare, şi păsările cerului şi-au făcut cuiburi în ramurile lui.”

Matei 13:31-32 31Isus le-a pus înainte o altă pildă şi le-a zis:„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muştar pe care l-a luat un om şi l-a semănat în ţarina sa.32Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate seminţele; dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile şi se face un copac, aşa că păsările cerului vin şi îşi fac cuiburi în ramurile lui.”

Pilda aluatului

Luca 13:20-21 20El a zis iarăşi:„Cu ce voi asemăna Împărăţia lui Dumnezeu?21Se aseamănă cu aluatul pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină, până s-a dospit toată.”

Matei 13:33-35 33Le-a spus o altă pildă, şi anume:„Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un aluat pe care l-a luat o femeie şi l-a pus în trei măsuri de făină de grâu, până s-a dospit toată plămădeala.”34Isus a spus noroadelor toate aceste lucruri în pilde; şi nu le vorbea deloc fără pildă,35ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice: „Voi vorbi în pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii.”

Pilda comorilor

44Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o ţarină. Omul care o găseşte o ascunde; şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără ţarina aceea.

45Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un negustor care caută mărgăritare frumoase.46Şi, când găseşte un mărgăritar de mare preţ, se duce de vinde tot ce are şi-l cumpără.

Pilda năvodului

47Împărăţia cerurilor se mai aseamănă cu un năvod aruncat în mare, care prinde tot felul de peşti.48După ce s-a umplut, pescarii îl scot la mal, şed jos, aleg în vase ce este bun şi aruncă afară ce este rău.49Tot aşa va fi şi la sfârşitul veacului. Îngerii vor ieşi, vor despărţi pe cei răi din mijlocul celor buni50şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

51Aţi înţeles voi toate aceste lucruri?”,i-a întrebat Isus. „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.52Şi El le-a zis:„De aceea orice cărturar, care a învăţat ce trebuie despre Împărăţia cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi şi lucruri vechi.”

Matei 8:23-27 23Isus S-a suit într-o corabie, şi ucenicii Lui au mers după El.24Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea.25Ucenicii s-au apropiat de El şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!”26El le-a zis:„De ce vă este frică, puţin credincioşilor?”Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.27Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Ce fel de om este acesta, de-L ascultă până şi vânturile şi marea?”

Marcu 4:35-41 35În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis:„Să trecem în partea cealaltă.”36După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.37S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.38Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”39El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării:„Taci! Fără gură!”Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.40Apoi le-a zis:„Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”41I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Luca 8:22-25 22Într-una din zile, Isus S-a suit într-o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le-a zis:„Haidem să trecem dincolo de lac.”Şi au plecat.23Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stârnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.24Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte.25Apoi a zis ucenicilor Săi:„Unde vă este credinţa?”Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei, şi-L ascultă?”

 

Ruinele cetatii Umm Qais din GadaraMatei 8:28-34 28Când a ajuns Isus de partea cealaltă, în ţinutul Gadarenilor, L-au întâmpinat doi îndrăciţi care ieşeau din morminte. Erau aşa de cumpliţi, că nimeni nu putea trece pe drumul acela.29Şi iată că au început să strige: „Ce legătură este între noi şi Tine, Isuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”

30Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.31Dracii rugau pe Isus şi ziceau: „Dacă ne scoţi afară din ei, dă-ne voie să ne ducem în turma aceea de porci.”32„Duceţi-vă”,le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci. Şi deodată toată turma s-a repezit de pe râpă în mare, şi a pierit în ape.33Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate de au povestit tot ce se petrecuse şi cele întâmplate cu îndrăciţii.34Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Isus; şi, cum L-au văzut, L-au rugat să plece din ţinutul lor.

 Luca 8: 26-39 26Au venit cu corabia în ţinutul gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.27Când a ieşit Isus la ţărm, L-a întâmpinat un om din cetate, stăpânit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină şi nu-şi avea locuinţa într-o casă, ci în morminte.

28Când a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui şi a zis cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te rog nu mă chinui.”29Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela pe care pusese stăpânire de multă vreme; era păzit, legat cu cătuşe la mâini şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile şi era gonit de dracul prin pustiuri.

30Isus l-a întrebat:„Cum îţi este numele?” „Legiune”, a răspuns el; pentru că intraseră mulţi draci în el.31Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adânc.32Acolo, pe munte, era o turmă mare de porci care păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le-a dat voie.33Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s-a repezit de pe râpă în lac şi s-a înecat.

34Porcarii, când au văzut ce se întâmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.35Oamenii au ieşit să vadă cele întâmplate. Au venit la Isus şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii şezând la picioarele lui Isus, îmbrăcat şi în toate minţile; şi i-a apucat frica.36Cei ce văzuseră cele petrecute le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpânit de draci.37Tot norodul din ţinutul gherghesenilor a rugat pe Isus să plece de la ei, pentru că îi apucase o mare frică.

Isus S-a suit într-o corabie şi S-a întors.38Omul din care ieşiseră dracii Îl ruga să-i dea voie să rămână cu El. Dar Isus l-a trimis acasă şi i-a zis:39„Întoarce-te acasă şi povesteşte tot ce ţi-a făcut Dumnezeu.”El a plecat şi a vestit prin toată cetatea tot ce-i făcuse Isus.

 

 

Ruinele cetatii Umm Qais din GadaraMarcu 5:1-20 1Au ajuns pe celălalt ţărm al mării, în ţinutul gadarenilor.2Când a ieşit Isus din corabie, L-a întâmpinat îndată un om care ieşea din morminte, stăpânit de un duh necurat.3Omul acesta îşi avea locuinţa în morminte, şi nimeni nu mai putea să-l ţină legat, nici chiar cu un lanţ.4Căci de multe ori fusese legat cu picioarele în obezi şi cu cătuşe la mâini, dar rupsese cătuşele şi sfărâmase obezile, şi nimeni nu-l putea domoli.5Totdeauna, zi şi noapte, stătea în morminte şi pe munţi, ţipând şi tăindu-se cu pietre.

6Când a văzut pe Isus de departe, a alergat, I s-a închinat7şi a strigat cu glas tare: „Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului celui Preaînalt? Te jur în Numele lui Dumnezeu, să nu mă chinuieşti!”8Căci Isus îi zicea:„Duh necurat, ieşi afară din omul acesta!”9„Care-ţi este numele?”,l-a întrebat Isus. „Numele meu este „legiune”, a răspuns el, „pentru că suntem mulţi.”10Şi Îl ruga stăruitor să nu-i trimită afară din ţinutul acela.

11Acolo, lângă munte, era o turmă mare de porci care păşteau.12Şi dracii L-au rugat şi au zis: „Trimite-ne în porcii aceia, ca să intrăm în ei.”13Isus le-a dat voie. Şi duhurile necurate au ieşit şi au intrat în porci; şi turma s-a repezit de pe râpă în mare: erau aproape două mii, şi s-au înecat în mare.

14Porcarii au fugit şi au dat de ştire în cetate şi prin satele vecine. Oamenii au ieşit să vadă ce s-a întâmplat.15Au venit la Isus, şi iată pe cel ce fusese îndrăcit şi avusese legiunea de draci, şezând jos îmbrăcat şi întreg la minte; şi s-au înspăimântat.16Cei ce văzuseră cele întâmplate le-au povestit tot ce se petrecuse cu cel îndrăcit şi cu porcii.17Atunci au început să roage pe Isus să plece din ţinutul lor.

18Pe când Se suia El în corabie, omul care fusese îndrăcit Îl ruga să-l lase să rămână cu El.19Isus nu i-a dat voie, ci i-a zis:„Du-te acasă la ai tăi şi povesteşte-le tot ce ţi-a făcut Domnul şi cum a avut milă de tine.”20El a plecat şi a început să vestească prin Decapole tot ce-i făcuse Isus. Şi toţi se minunau.

Matei 9:18-22 18Pe când le spunea Isus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, I s-a închinat şi I-a zis: „Fiica mea adineaori a murit; dar vino de pune-Ţi mâinile peste ea, şi va învia.”19Isus S-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii Lui.

20Şi, iată, o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge, a venit pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei Lui.21Căci îşi zicea ea: „Numai să mă pot atinge de haina Lui, şi mă voi tămădui.”22Isus S-a întors, a văzut-o şi i-a zis:„Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.”Şi s-a tămăduit femeia chiar în ceasul acela.

Marcu 5:21-34 21După ce a trecut Isus iarăşi de cealaltă parte cu corabia, s-a adunat mult norod în jurul Lui. El stătea lângă mare.22Atunci a venit unul din fruntaşii sinagogii, numit Iair. Cum L-a văzut, fruntaşul s-a aruncat la picioarele Lui23şi I-a făcut următoarea rugăminte stăruitoare: „Fetiţa mea trage să moară; rogu-Te, vino de-Ţi pune mâinile peste ea, ca să se facă sănătoasă şi să trăiască.”24Isus a plecat împreună cu el. Şi după El mergea mult norod şi-L îmbulzea.

25Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge.26Ea suferise mult de la mulţi doctori; cheltuise tot ce avea, şi nu simţise nicio uşurare; ba încă îi era mai rău.27A auzit vorbindu-se despre Isus, a venit pe dinapoi prin mulţime şi s-a atins de haina Lui.28Căci îşi zicea ea: „Dacă aş putea doar să mă ating de haina Lui, mă voi tămădui.”29Şi îndată a secat izvorul sângelui ei. Şi a simţit în tot trupul ei că s-a tămăduit de boală.30Isus a cunoscut îndată că o putere ieşise din El; şi, întorcându-Se spre mulţime, a zis:„Cine s-a atins de hainele Mele?”31Ucenicii I-au zis: „Vezi că mulţimea Te îmbulzeşte şi mai zici:„Cine s-a atins de Mine?”32El Se uita de jur împrejur să vadă pe cea care făcuse lucrul acesta.33Femeia, înfricoşată şi tremurând, căci ştia ce se petrecuse în ea, a venit de s-a aruncat la picioarele Lui şi I-a spus tot adevărul.34Dar Isus i-a zis:„Fiică, credinţa ta te-a mântuit; du-te în pace şi fii tămăduită de boala ta.”

Luca 8:40-48 40La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.41Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s-a aruncat la picioarele lui Isus şi L-a rugat să vină până la el acasă;42pentru că avea o singură copilă, de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.

43Şi era o femeie care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.44Ea s-a apropiat pe dinapoi şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.45Şi Isus a zis:„Cine s-a atins de Mine?”Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi:„Cine s-a atins de Mine”?46Dar Isus a răspuns:„S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.”47Femeia, când s-a văzut dată de gol, a venit tremurând, s-a aruncat jos înaintea Lui şi a spus în faţa întregului norod din ce pricină se atinsese de El şi cum fusese vindecată numaidecât.48Isus i-a zis:„Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.”

Matei 9:23-26 23Când a ajuns Isus în casa fruntaşului sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi gloata bocind,24le-a zis:„Daţi-vă la o parte; căci fetiţa n-a murit, ci doarme!”Ei îşi băteau joc de El.25Dar, după ce a fost scoasă gloata afară, Isus a intrat înăuntru, a luat pe fetiţă de mână, şi fetiţa s-a sculat.26Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.

Marcu 5:35-43 35Pe când vorbea El încă, iată că vin nişte oameni de la fruntaşul sinagogii care-i spun: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?”36Dar Isus, fără să ţină seamă de cuvintele acestea, a zis fruntaşului sinagogii:„Nu te teme, crede numai!”37Şi n-a îngăduit nimănui să-L însoţească, afară de Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui Iacov.38Au ajuns la casa fruntaşului sinagogii. Acolo Isus a văzut o zarvă, şi pe unii care plângeau şi se tânguiau mult.39A intrat înăuntru şi le-a zis:„Pentru ce faceţi atâta zarvă şi pentru ce plângeţi? Copila n-a murit, ci doarme.”40Ei îşi băteau joc de El. Atunci, după ce i-a scos afară pe toţi, a luat cu El pe tatăl copilei, pe mama ei şi pe cei ce-L însoţiseră şi a intrat acolo unde zăcea copila.41A apucat-o de mână şi i-a zis:„Talita, cumi”,care tălmăcit înseamnă:„Fetiţo, scoală-te îţi zic!”42Îndată fetiţa s-a sculat şi a început să umble; căci era de doisprezece ani. Ei au rămas încremeniţi.43Isus le-a poruncit cu tărie să nu ştie nimeni lucrul acesta; şi a zis să dea de mâncare fetiţei.

Luca 8:49-56 49Pe când vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii şi-i spune: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.”50Dar Isus, când a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii:„Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.”51Când a ajuns la casa fruntaşului, n-a lăsat pe niciunul să intre împreună cu El, decât pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.52Toţi plângeau şi o boceau. Atunci Isus a zis:„Nu plângeţi; fetiţa n-a murit, ci doarme.”53Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.54Dar El, după ce i-a scos pe toţi afară, a apucat-o de mână şi a strigat cu glas tare:„Fetiţo, scoală-te!”55Şi duhul ei s-a întors în ea, iar fata s-a sculat numaidecât. Isus a poruncit să-i dea să mănânce.56Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le-a poruncit să nu spună nimănui cele întâmplate.

Matei 9:27-34 27Când a plecat de acolo, s-au luat după Isus doi orbi care strigau şi ziceau: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”28După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Isus le-a zis:„Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne”, I-au răspuns ei.29Atunci S-a atins de ochii lor şi a zis:„Facă-vi-se după credinţa voastră!”30Şi li s-au deschis ochii. Isus le-a poruncit cu tot dinadinsul şi le-a zis:„Vedeţi să nu ştie nimeni.”31Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.32Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Isus un mut îndrăcit.33După ce a fost scos dracul din el, mutul a vorbit. Şi noroadele, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a văzut aşa ceva în Israel!”34Dar fariseii ziceau: „Cu ajutorul domnului dracilor scoate El dracii!”

Reconstituirea Nazaretului anticMatei 13.53-58 53După ce a isprăvit Isus pildele acestea, a plecat de acolo.54A venit în patria Sa şi a început să înveţe pe oameni în sinagogă; aşa că cei ce-L auzeau se mirau şi ziceau: „De unde are El înţelepciunea şi minunile acestea?55Oare nu este El fiul tâmplarului? Nu este Maria mama Lui? Şi Iacov, Iosif, Simon şi Iuda, nu sunt ei fraţii Lui?56Şi surorile Lui nu sunt toate printre noi? Atunci de unde are El toate lucrurile acestea?”57Şi găseau astfel în El o pricină de poticnire. Dar Isus le-a zis:„Nicăieri nu este preţuit un proroc mai puţin decât în patria şi în casa lui.”58Şi n-a făcut multe minuni în locul acela, din pricina necredinţei lor.

Marcu 6:1-6 1Isus a plecat de acolo şi S-a dus în patria Lui. Ucenicii Lui au mers după El.2Când a venit ziua Sabatului, a început să înveţe pe norod în sinagogă. Mulţi, când Îl auzeau, se mirau şi ziceau: „De unde are El aceste lucruri? Ce fel de înţelepciune este aceasta care I-a fost dată? Şi cum se fac astfel de minuni prin mâinile Lui?3Nu este Acesta tâmplarul, feciorul Mariei, fratele lui Iacov, al lui Iose, al lui Iuda şi al lui Simon? Şi nu sunt surorile Lui aici între noi?” Şi găseau o pricină de poticnire în El.4Dar Isus le-a zis:„Un proroc nu este dispreţuit decât în patria Lui, între rudele Lui şi în casa Lui.”5N-a putut să facă nicio minune acolo, ci doar Şi-a pus mâinile peste câţiva bolnavi şi i-a vindecat.6Şi Se mira de necredinţa lor. Isus străbătea satele dimprejur şi învăţa pe norod.

Luca 4:16-30 16A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească,17şi I s-a dat cartea prorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris:18„Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi19şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.”20În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă aveau privirile pironite spre El.21Atunci a început să le spună:„Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.”22Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”

23Isus le-a zis:„Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doctore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.”24„Dar”,a adăugat El,„adevărat vă spun că niciun proroc nu este primit bine în patria lui.25Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel;26şi totuşi Ilie n-a fost trimis la niciuna din ele, afară de o văduvă din Sarepta Sidonului.27Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea prorocului Elisei; şi totuşi niciunul din ei n-a fost curăţat, afară de Naaman, sirianul.”28Toţi cei din sinagogă, când au auzit aceste lucruri, s-au umplut de mânie.29Şi s-au sculat, L-au scos afară din cetate şi L-au dus până în sprânceana muntelui pe care era zidită cetatea lor, ca să-L arunce jos în prăpastie.30Dar Isus a trecut prin mijlocul lor şi a plecat de acolo.

Drum în apropiere de Nazaret folosit în trecutMatei 10:1-15 1Apoi Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi şi le-a dat putere să scoată afară duhurile necurate şi să tămăduiască orice fel de boală şi orice fel de neputinţă.

2Iată numele celor doisprezece apostoli: Cel dintâi, Simon, zis Petru, şi Andrei, fratele lui; Iacov, fiul lui Zebedei, şi Ioan, fratele lui;3Filip şi Bartolomeu; Toma şi Matei, vameşul; Iacov, fiul lui Alfeu, şi Levi, zis şi Tadeu;4Simon, Canaanitul, şi Iuda Iscarioteanul, cel care a vândut pe Isus.5Aceştia sunt cei doisprezece pe care i-a trimis Isus, după ce le-a dat învăţăturile următoare:

„Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a samaritenilor;6ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale casei lui Israel.

7Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi: „Împărăţia cerurilor este aproape!”

8Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi pe morţi, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii. Fără plată aţi primit, fără plată să daţi.9Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâiele voastre,10nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.

11În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.12La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine;13şi, dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea; dar, dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.

14Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casa sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.”15Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.

Marcu 6:7-13 7Atunci a chemat la Sine pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi câte doi, dându-le putere asupra duhurilor necurate.8Le-a poruncit să nu ia nimic cu ei pe drum decât un toiag; să n-aibă nici pâine, nici traistă, nici bani de aramă la brâu;9să se încalţe cu sandale şi să nu se îmbrace cu două haine.

10Apoi le-a zis:„În orice casă veţi intra să rămâneţi acolo până veţi pleca din locul acela.11Şi, dacă în vreun loc nu vă vor primi şi nu vă vor asculta, să plecaţi de acolo şi să scuturaţi îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei. Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru pământul Sodomei şi Gomorei decât pentru cetatea aceea.”

12Ucenicii au plecat şi au propovăduit pocăinţa.13Scoteau mulţi draci şi ungeau cu untdelemn pe mulţi bolnavi şi-i vindecau.

Luca 9:1-6 1Isus a chemat pe cei doisprezece ucenici ai Săi, le-a dat putere şi stăpânire peste toţi dracii şi să vindece bolile.2Apoi i-a trimis să propovăduiască Împărăţia lui Dumnezeu şi să tămăduiască pe cei bolnavi.

3„Să nu luaţi nimic cu voi pe drum”,le-a zis El,„nici toiag, nici traistă, nici pâine, nici bani, nici două haine.4În orice casă veţi intra, să rămâneţi acolo, până veţi pleca din locul acela.5Şi, dacă nu vă vor primi oamenii, să ieşiţi din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre, ca mărturie împotriva lor.”

6Ei au plecat şi au mers din sat în sat, propovăduind Evanghelia şi săvârşind pretutindeni tămăduiri.

Matei 10:16-42 16Iată, Eu vă trimit ca pe nişte oi în mijlocul lupilor. Fiţi, dar, înţelepţi ca şerpii şi fără răutate ca porumbeii.17Păziţi-vă de oameni; căci vă vor da în judecata soboarelor şi vă vor bate în sinagogile lor.18Din pricina Mea, veţi fi duşi înaintea dregătorilor şi înaintea împăraţilor, ca să slujiţi ca mărturie înaintea lor şi înaintea Neamurilor.

19Dar, când vă vor da în mâna lor, să nu vă îngrijoraţi, gândindu-vă cum sau ce veţi spune; căci ce veţi avea de spus vă va fi dat chiar în ceasul acela;20fiindcă nu voi veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi.

21Fratele va da la moarte pe fratele său, şi tatăl pe copilul lui; copiii se vor scula împotriva părinţilor lor şi-i vor omorî.22Veţi fi urâţi de toţi, din pricina Numelui Meu; dar cine va răbda până la sfârşit va fi mântuit.23Când vă vor prigoni într-o cetate, să fugiţi într-alta. Adevărat vă spun că nu veţi isprăvi de străbătut cetăţile lui Israel până va veni Fiul omului.

24Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul său, nici robul mai presus de domnul său.25Ajunge ucenicului să fie ca învăţătorul lui, şi robului să fie ca domnul lui. Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?26Aşa că, să nu vă temeţi de ei. Căci nu este nimic ascuns care nu va fi descoperit şi nimic tăinuit care nu va fi cunoscut.27Ce vă spun Eu la întuneric voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche să propovăduiţi de pe acoperişul caselor.

28Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă.

29Nu se vând oare două vrăbii la un ban? Totuşi, niciuna din ele nu cade pe pământ fără voia Tatălui vostru.30Cât despre voi, până şi perii din cap, toţi vă sunt număraţi.31Deci să nu vă temeţi; voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii.

32De aceea, pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri;33dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.

34Să nu credeţi că am venit s-aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea, ci sabia.35Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa şi pe noră de soacra sa.36Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.

37Cine iubeşte pe tată ori pe mamă mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine; şi cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.38Cine nu-şi ia crucea lui şi nu vine după Mine nu este vrednic de Mine.39Cine îşi va păstra viaţa o va pierde; şi cine îşi va pierde viaţa pentru Mine o va câştiga.

40Cine vă primeşte pe voi Mă primeşte pe Mine; şi cine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine.41Cine primeşte un proroc, în numele unui proroc, va primi răsplata unui proroc; şi cine primeşte pe un om neprihănit, în numele unui om neprihănit, va primi răsplata unui om neprihănit.42Şi oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.”

Matei 14:1-12 1În vremea aceea, cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus;2şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat din morţi, şi de aceea se fac minuni prin el.”3Căci Irod prinsese pe Ioan, îl legase şi-l pusese în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip;4pentru că Ioan îi zicea: „Nu-ţi este îngăduit s-o ai de nevastă.”5Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de norod, pentru că norodul privea pe Ioan ca pe un proroc.

6Dar, când se prăznuia ziua naşterii lui Irod, fata Irodiadei a jucat înaintea oaspeţilor şi a plăcut lui Irod.7De aceea i-a făgăduit cu jurământ că îi va da orice va cere.8Îndemnată de mama sa, ea a zis: „Dă-mi aici, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”9Împăratul s-a întristat; dar din pricina jurămintelor sale şi de ochii celor ce şedeau la masă împreună cu el, a poruncit să i-l dea.10Şi a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă.11Capul a fost adus într-o farfurie şi dat fetei, care l-a dus la mama sa.12Ucenicii lui Ioan au venit de i-au luat trupul, l-au îngropat şi s-au dus de au dat de ştire lui Isus.

Marcu 6:14-29 14Împăratul Irod a auzit vorbindu-se despre Isus, al cărui Nume ajunsese vestit; şi a zis: „Ioan Botezătorul a înviat din morţi, şi de aceea lucrează aceste puteri prin El.”15Alţii ziceau: „Este Ilie.” Iar alţii ziceau: „Este un proroc ca unul din proroci.”16Dar Irod, când a auzit lucrul acesta, zicea: „Ioan acela, căruia i-am tăiat capul, a înviat din morţi.”17Căci Irod însuşi trimisese să prindă pe Ioan şi-l legase în temniţă, din pricina Irodiadei, nevasta fratelui său Filip, pentru că o luase de nevastă.18Şi Ioan zicea lui Irod: „Nu-ţi este îngăduit să ţii pe nevasta fratelui tău!”

19Irodiada avea necaz pe Ioan şi voia să-l omoare. Dar nu putea,20căci Irod se temea de Ioan, fiindcă îl ştia om neprihănit şi sfânt; îl ocrotea şi, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neştiind ce să facă; şi-l asculta cu plăcere.21Totuşi a venit o zi cu bun prilej, când Irod îşi prăznuia ziua naşterii şi a dat un ospăţ boierilor săi, mai marilor oştii şi fruntaşilor Galileii.22Fata Irodiadei a intrat la ospăţ, a jucat şi a plăcut lui Irod şi oaspeţilor lui. Împăratul a zis fetei: „Cere-mi orice vrei, şi-ţi voi da.”23Apoi a adăugat cu jurământ: „Orice-mi vei cere, îţi voi da, fie şi jumătate din împărăţia mea.”

24Fata a ieşit afară şi a zis mamei sale: „Ce să cer?” Şi mama sa i-a răspuns: „Capul lui Ioan Botezătorul.”25Ea s-a grăbit să vină îndată la împărat şi i-a făcut următoarea cerere: „Vreau să-mi dai îndată, într-o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul.”26Împăratul s-a întristat foarte mult; dar, din pricina jurămintelor sale şi din pricina oaspeţilor, n-a vrut să zică nu.27A trimis îndată un ostaş de pază, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Ostaşul de pază s-a dus şi a tăiat capul lui Ioan în temniţă,28l-a adus pe o farfurie, l-a dat fetei, şi fata l-a dat mamei sale.29Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit de i-au ridicat trupul şi l-au pus într-un mormânt.

Luca 9:7-9 7Cârmuitorul Irod a auzit vorbindu-se despre toate lucrurile săvârşite de Isus şi stătea în cumpănă, neştiind ce să creadă. Căci unii ziceau că a înviat Ioan din morţi;8alţii ziceau că s-a arătat Ilie; şi alţii ziceau că a înviat vreun proroc din cei din vechime.9Dar Irod zicea: „Lui Ioan i-am tăiat capul; cine este oare Acesta despre care aud astfel de lucruri?” Şi căuta să-L vadă.

Vedere din Tabgha, un loc posibil şi cel puţin asemănător cu cel unde Isus a hrănit mulţimile Matei 14:13-21 13Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lucrul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.14Când a ieşit din corabie, Isus a văzut o gloată mare, I s-a făcut milă de ea, şi a vindecat pe cei bolnavi.

15Când s-a înserat, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi vremea iată că a trecut; dă drumul noroadelor să se ducă prin sate să-şi cumpere de mâncare.”16„N-au nevoie să plece”,le-a răspuns Isus,„daţi-le voi să mănânce.”17Dar ei I-au zis: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”18Şi El le-a zis:„Aduceţi-i aici la Mine.”

19Apoi a poruncit noroadelor să şadă pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer, a binecuvântat, a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, iar ei le-au împărţit noroadelor.20Toţi au mâncat şi s-au săturat; şi s-au ridicat douăsprezece coşuri pline cu rămăşiţele de firimituri.21Cei ce mâncaseră erau cam la cinci mii de bărbaţi, afară de femei şi de copii.

Marcu 6:30-44 30Apostolii s-au adunat la Isus şi I-au spus tot ce făcuseră şi tot ce învăţaseră pe oameni.31Isus le-a zis:„Veniţi singuri la o parte, într-un loc pustiu, şi odihniţi-vă puţin.”Căci erau mulţi care veneau şi se duceau, şi ei n-aveau vreme nici să mănânce.32Au plecat, dar, cu corabia, ca să se ducă într-un loc pustiu, la o parte.33Oamenii i-au văzut plecând şi i-au cunoscut; au alergat pe jos din toate cetăţile şi au venit înaintea lor în locul în care se duceau ei.34Când a ieşit din corabie, Isus a văzut mult norod; şi I s-a făcut milă de ei, pentru că erau ca nişte oi care n-aveau păstor; şi a început să-i înveţe multe lucruri.

35Fiindcă ziua era pe sfârşite, ucenicii s-au apropiat de El şi I-au zis: „Locul acesta este pustiu, şi ziua este pe sfârşite.36Dă-le drumul să se ducă în cătunele şi satele dimprejur ca să-şi cumpere pâine, fiindcă n-au ce mânca.”37„Daţi-le voi să mănânce”,le-a răspuns Isus. Dar ei I-au zis: „Oare să ne ducem să cumpărăm pâini de două sute de lei şi să le dăm să mănânce?”38Şi El i-a întrebat:„Câte pâini aveţi? Duceţi-vă de vedeţi.”S-au dus de au văzut câte pâini au şi au răspuns: „Cinci şi doi peşti.”

39Atunci le-a poruncit să-i aşeze pe toţi, cete-cete, pe iarba verde.40Şi au şezut jos în cete de câte o sută şi de câte cincizeci.41El a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti. Şi-a ridicat ochii spre cer şi a rostit binecuvântarea. Apoi a frânt pâinile şi le-a dat ucenicilor, ca ei să le împartă norodului. Asemenea şi cei doi peşti i-a împărţit la toţi.42Au mâncat toţi şi s-au săturat;43şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimituri de pâine şi cu ce mai rămăsese din peşti.44Cei ce mâncaseră pâinile erau cinci mii de bărbaţi.

"Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului."Luca 9:10-17 10Apostolii, când s-au întors, au istorisit lui Isus tot ce făcuseră. El i-a luat cu Sine şi S-a dus la o parte, lângă o cetate numită Betsaida.11Noroadele au priceput lucrul acesta şi au mers după El. Isus le-a primit bine, le vorbea despre Împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei ce aveau trebuinţă de vindecare.12Fiindcă ziua se pleca spre seară, cei doisprezece s-au apropiat şi I-au zis: „Dă drumul noroadelor, ca să se ducă în satele şi cătunele dimprejur să găzduiască şi să-şi caute de ale mâncării; pentru că aici suntem într-un loc pustiu.”13Isus le-a zis:„Daţi-le voi să mănânce!”Dar ei au răspuns: „N-avem decât cinci pâini şi doi peşti; afară numai dacă ne vom duce noi înşine să cumpărăm merinde pentru tot norodul acesta.”14Şi erau aproape cinci mii de bărbaţi. Isus a zis ucenicilor Săi:„Puneţi-i să şadă jos în cete de câte cincizeci.”15Aşa au şi făcut: i-au pus pe toţi să şadă jos.16Isus a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, Şi-a ridicat ochii spre cer şi le-a binecuvântat. Apoi le-a frânt şi le-a dat ucenicilor să le împartă norodului.17Au mâncat toţi şi s-au săturat; şi au ridicat douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.

Ioan 6:1-15 1După aceea Isus S-a dus dincolo de Marea Galileii, numită Marea Tiberiadei.2O mare gloată mergea după El pentru că vedea semnele pe care le făcea cu cei bolnavi.3Isus S-a suit pe munte şi şedea acolo cu ucenicii Săi.4Paştile, praznicul iudeilor, era aproape.5Isus Şi-a ridicat ochii şi a văzut că o mare gloată vine spre El. Şi a zis lui Filip:„De unde avem să cumpărăm pâini ca să mănânce oamenii aceştia?”6Spunea lucrul acesta ca să-l încerce, pentru că ştia ce are de gând să facă.7Filip I-a răspuns: „Pâinile pe care le-am putea cumpăra cu două sute de lei, n-ar ajunge ca fiecare să capete puţintel din ele.”8Unul din ucenicii Săi, Andrei, fratele lui Simon Petru, I-a zis:9„Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti; dar ce sunt acestea la atâţia?”10Isus a zis:„Spuneţi oamenilor să şadă jos.”În locul acela era multă iarbă. Oamenii au şezut jos, în număr de aproape cinci mii.11Isus a luat pâinile, a mulţumit lui Dumnezeu, le-a împărţit ucenicilor, iar ucenicii le-au împărţit celor ce şedeau jos; de asemenea, le-a dat şi din peşti cât au voit.12După ce s-au săturat, Isus a zis ucenicilor Săi:„Strângeţi firimiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”13Le-au adunat deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu firimiturile care rămăseseră din cele cinci pâini de orz, după ce mâncaseră toţi.14Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, Acesta este Prorocul cel aşteptat în lume.”15Isus, fiindcă ştia că au de gând să vină să-L ia cu sila ca să-L facă împărat, S-a dus iarăşi la munte, numai El singur.

Matei 14:22-33 22Îndată după aceea, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de partea cealaltă, până va da drumul noroadelor.23După ce a dat drumul noroadelor, S-a suit pe munte să Se roage, singur la o parte. Se înnoptase, şi El era singur acolo.24În timpul acesta, corabia era învăluită de valuri în mijlocul mării; căci vântul era împotrivă.

25Când se îngâna ziua cu noaptea, Isus a venit la ei, umblând pe mare.26Când L-au văzut ucenicii umblând pe mare, s-au înspăimântat şi au zis: „Este o nălucă!” Şi, de frică, au ţipat.27Isus le-a zis îndată:„Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!”

28„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape.”29„Vino!”,i-a zis Isus. Petru s-a coborât din corabie şi a început să umble pe ape ca să meargă la Isus.30Dar, când a văzut că vântul era tare, s-a temut; şi, fiindcă începea să se afunde, a strigat: „Doamne, scapă-mă!”31Îndată, Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis:„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”32Şi după ce au intrat în corabie, a stat vântul.33Cei ce erau în corabie au venit de s-au închinat înaintea lui Isus şi I-au zis: „Cu adevărat, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”

Marcu 6:45-52 45Îndată, Isus a silit pe ucenicii Săi să intre în corabie şi să treacă înaintea Lui de cealaltă parte, spre Betsaida. În timpul acesta, El avea să dea drumul norodului.46După ce Şi-a luat rămas bun de la norod, S-a dus pe munte ca să Se roage.47Când s-a înserat, corabia era în mijlocul mării, iar Isus era singur pe ţărm.48A văzut pe ucenici că se necăjesc cu vâslirea, căci vântul le era împotrivă.

Şi, într-a patra strajă din noapte, a mers la ei, umblând pe mare, şi voia să treacă pe lângă ei.49Când L-au văzut ei umblând pe mare, li s-a părut că este o nălucă, şi au ţipat;50pentru că toţi L-au văzut şi s-au înspăimântat. Isus a vorbit îndată cu ei şi le-a zis:„Îndrăzniţi, Eu sunt, nu vă temeţi!”51Apoi S-a suit la ei în corabie, şi a stat vântul. Ei au rămas uimiţi şi înmărmuriţi,52căci nu înţeleseseră minunea cu pâinile, fiindcă le era inima împietrită.

Ioan 6:16-21 16Când s-a înserat, ucenicii Lui s-au coborât la marginea mării.17S-au suit într-o corabie şi treceau marea, ca să se ducă în Capernaum. Se întunecase, şi Isus tot nu venise la ei.18Sufla un vânt puternic şi marea era întărâtată.19După ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, văd pe Isus umblând pe mare şi apropiindu-Se de corabie. Şi s-au înfricoşat.20Dar Isus le-a zis:„Eu sunt, nu vă temeţi!”21Voiau deci să-L ia în corabie. Şi corabia a sosit îndată la locul spre care mergeau.

Comentarii